Adrian Munteanu

Reflecția din P.S. este suficientă pentru subiectul unui nou sonet. Așa le prind eu, din zbor.
Pe curând

Dacă termenul \" veșnicire \" nu există, îl inventez eu. Dacă mi se permite. Am simțit nevoia unei nuanțe între veșnicie și veșnicire, înțelegând prin aceasta din urmă străduința sau realitatea de a te plasa într-un spațiu fără limite. Ai observat desigur că în acest sonet camera celor doi își lărgește mult dimensiunile, până la cuprinderi spațiale. Cred că prin aceasta am explicat și de ce am optat pentru acest subtitlu.

Un alt sonet al veșnicirii, pe care îl înalți celui Veșnic și veșnicirilor din noi. Prima strofă e aproaspe de ideal. Ai grijă doar că în cea de a doua strofă trebuie continuată rima din prima strofă, în variantă inversată.
Să ai inspirație pe mai departe.

Radmila - Și uite așa se naște un nou sonet.
Vasile - Nu întrezăresc vreo posibilitate de a se spune ceva mai frumos.
Florin - o fire dedulcită la flacăra subtilului, a comentariului devenit el însuși o poezie. Reflecția ta îmi prelungește bucuria și mai prăbușește ceva din \" ambițiile \" fără finalitate.

Vă sunt recunoscător că, în ciuda intervențiilor mele rare din ultima vreme, nu mă lăsați să cred că sunt uitat.
Pe curând.

Corectă interpretarea și discursul. Ca de obicei , în fiecare segment ce ne caracterizează se dă o luptă a contrariilor.
Mă bucur că ești pe aproape.

Da. În poezie nu mi-e frică de nici o mărturisire. În afara ei lucrurile se complică.
Pe curând.

Mulțumesc pentru complimente. Ca să mă arăt, măcar din când în când, lipsit de modestie, cred că ai dreptate în privința aspectului exterior. Eu însă, adun mai mult pe fărașul versurilor, ceea ce nu se vede și stă pitit în colțuri de suflet. Acolo pot apare mari diferențe între exterior și interior. Nici în această privință să nu mă iei pe mine drept etalon. N-oi fi eu cel mai rău și plin de defecte. Le mai adun și de alții.
În privința glumei, ție îți stă, ca de obicei, cel mai bine.

De \" premiul\" zilei de marți am să mă agăț cu sfințenie. Pentru că îți sunt dator cu îndemnul inițial și rămâi mereu pe aproape, mă gândesc serios să adaug încă o zi pe săptămână pentru sonetul de dragoste. Oricum te anunț.

Întrebarea pe care o pui în final rămâne .
În privința remarcii ințiale, amintesc că aceste notații nu s-au dorit nici jurnal, nici memorii. Ele există, după multe îndoieli ale autorului cu privire la necesitatea unor asemenea reveniri în timp, doar pentru a se cunoaște adevărul, așa cum a fost. Nu putem citi aceste note cu lupa stilistului, ci numai a celui care așteaptă o introducere în chestiune.
Mă bucură că ești pe aproape. De aceea vreau să te anunț - ca și pe ceilalți cititori constanți - că, începând din această săptămână, voi introduce episoadele acestui text de două ori pe săptămână, lunea și joia, deoarece am observat o disoluție a interesului, provocată, în mare parte, de distanța existentă între secvențele de text.
Cu prietenie.

Despre concurs, am spus ce aveam de spus. Îmi pare rău că nu știu eu să fiu ceva mai caustic. Iată, pentru tine, care ai toate datele necesare, mi se pare un interesant subiect de poezie satirico-umoristică. Dar mai bine, te rog, n-o scrie. Am impresia că vom deveni niște personaje numai bune de arătat cu degetul și orice urmă de interes artistic s-ar pierde într-o biciuire formală, contra cronometru, a cantității fără nici o legătură cu valoarea.
Mai bine să ne vedem de ale noastre. De pildă de ziua de marți, destinată sonetului de dragoste.
Cu prietenie.

Și eu sunt la fel de picat din lună, ca și tine, referitor la anunțul făcut. Nici prin cap nu mi-a trecut să mă gândesc la așa ceva și, evident, n-am știut nici eu mai înainte decât voi de toată afacerea. Ca să-ți spun sincer, mă bate gândul că e o cacialma. Dacă cineva crede că a făcut o ironie cu mine și m-a prins în plasă greșește. Eu nu voi fi nici mai bun, nici mai rău ca înainte, nu voi scrie nici mai puțin , nici mai mult decât până acum. În rest, mi-am expus punctul de vedere mai sus.
Despre sonet îmi impun să nu comentez, pentru că a spune ceva despre un text din aria ta de preocupări mi se pare că seamănă cu arătarea mușchilor. Vor fi, probabil, cel puțin o sută mai buni decât mine în acest domeniu numai în România.Nu vreau să fac eu pe deșteptul. Nu mă caracterizează.
Așa că, ce propunere să fac eu la Guiness când n-am nici o tangență cu ei. Ca poet, acum mă gândesc că mi se pare și ușor descalificant să fii introdus într-un sistem de cântărire la metru, în care calitatea fiecărei bucăți n-are nici o importanță. Cred că aș putea scrie despre prune, biscuiți și pastă de dinți, ignorând cele mai elementare reguli prozodice și gramaticale și tot n-ar conta, tot ar fi bifat un text în plus în dreptul meu. Acum îmi vine ideea : încearcă și scoate pe bandă niște texte, numai cu aspect formal de sonet, postează cateva pe zi. În curând mă ajungi din urmă și mă și întreci. Îți dai seama că, la urma urmei, este caraghios ? Hai să ne vedem de treabă. Și, vorba ta, să ne gândim la Nobel.
Pe curând.

Te rewgăsesc cu bucurie și cu impresiaa că ți-ai,luat o pauză pentru a reveni în forță, cu drămuiri atente ale segmentelor din memoria devenirii.
Fiecare ne purtăm crucea. Crucea ta, între două inimi necoapte, aduce o sensibilitate lucidă și tonică.
Pe curând.

Interesant ce-mi transmiți și trebuie să-ți mulțumesc pentru gândul îndreptat asupra muncii mele.
Niciodată nu am avut asemenea ambiții cantitative, dar de ce nu. Eu scriu în acest ritm din cu totul alte considerente și realități personale. Cel mai important lucru pe care îl am în vedere este acela de a nu scădea valoric, față de un standard pe care consider că-l pot atinge, mic sau mare, cum ar fi el, după posibilități. Dramatic ar fi pentru mine ca cineva să mă citească având în față o viziune cantitativă. Doar întâmplarea face că sunt și un om ambițios și nu am de gând, indiferent de situația apărută, să scad acest ritm autoimpus. Așa că, Dumnezeu să ne ajute !

Bine te-ai intors, nume de vis, prin dreptul umilelor mele incercari. Voi fi pe aproape.

Mihai - din punctul meu de vedere, putem s-o amânăm pe mâine, doaar dacă și mâine va fi un sonet. Și va fi.
Mae - iar liniile acestea ale cercului l-au ferecat și mai mult.
Thais - Prin orice pot privesc în mine. Uneori și prin ochii celorlalți. Ceea ce văd mă cam sperie.
Vasile - sintetic și expresiv, înălțător și liniștit ca o mare pe care valurile aleargă numai la îndemnul poetului.
Vă mulțumesc pentru răbdarea, bunăvoința și finețea reflexiilor.

Atât de deoparte de tot , încât \" moartea mă privește indiferentă \". Tendință de individualizare, de abstragere din realul amorf cu puternice imagini individualizante.
E pe gustul meu.

Simplu, senin, parcă din altă lume, evident mai bună.
Chiar dacă aproape toate imaginile prezente s-au mai utilizat , textul rămâne plăcut și odihnitor.

De atata vreme n-am stiut nimic. Si nu mi-ai spus macar un cuvant de repros pentru tacerea mea. Mi s-a facut rusine. Acum nu mai am cuvinte. Daca iti face placere, da-mi un semn pe blitzro@hotmail.com.
Cu drag si apreciere.

Radmila - noi, precum vezi, suntem sănătoși, sănătoși și nu ne abatem de la drum. Ceea ce-ți dorim și ție.
Mihai - sau îi mâncăm noi pe ei. Ia te uită, alt subiect de sonet.
Raluca - nici nu cred că ar fi interesant să fim cu toți la fel. Poezia oricum nu s-ar naște.
Ioan - încântare reciprocă. Sper că nu va fi ultima.
Pe curând, dragii mei

Radmila - se vede treaba că te-ai întors din vacanță. Mă bucur că nu ți-a scăpat acest sonet pentru cele frumoase.
Ioan - știm cum stăm cu toții cu timpul. Și eu mi-aș dori să fiu un cititor mai constant.Bucuria este mai mare atunci când constați că legătura rămâne.
Un canon va fi pentru mine să postez în fiecare zi de marți câte un sonet de dragoste. Dacă îmi mai impun câteva canoane pot să mă călugăresc.