Poezie
S o n e t 1 4 6
al răscumpărării
1 min lectură·
Mediu
Nu voi plăti doar răul ce-l voi face
Cu gestul bici și cu privirea dură,
Dar chiar și binele ce nu se-ndură
Să-și dezgolească trupul când îi place.
Ceea ce simt și ce-a ieșit pe gură
Sădesc în glia poftelor buimace.
Mă urmăresc , izbindu-mă rapace,
Atâtea cazne prinse în armură.
Intenții am și nu mă plâng de vrere,
Dar fapta mea s-a consumat în van
Și-n mări secate rostul clipei piere.
Arunc năvod, dar nu ies la liman.
Am să plătesc în viață cu durere,
Căci nu mai am în suflet nici un ban.
043.772
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 1 4 6.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/82428/s-o-n-e-t-1-4-6Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMun Iov liric, a cărui credință în oameni se poate clătina, dar în Poezie ba.
Cu prețuire,
Cu prețuire,
0
FADistincție acordată
... la eclipsa de soare închideai ochii, coroana sinelui cădea (precum e pe pământ și în ceruri), vedeai cum cei slabi erau sacrificați în peșteri, pe malul mării, de sabia unui Sfânt Gheorghe al fiecăruia; mișcarea era doar o statuie de marmură care orbecăia în noapte căutând primăvara inimii ca și cum spiritul neadormit surd împovărat de sunet ... încântarea e mai mereu numai o iluzie, a răscumpărării ... frumos, frumos ... la bună citire / vedere :)
0
AMRadmila - Și uite așa se naște un nou sonet.
Vasile - Nu întrezăresc vreo posibilitate de a se spune ceva mai frumos.
Florin - o fire dedulcită la flacăra subtilului, a comentariului devenit el însuși o poezie. Reflecția ta îmi prelungește bucuria și mai prăbușește ceva din \" ambițiile \" fără finalitate.
Vă sunt recunoscător că, în ciuda intervențiilor mele rare din ultima vreme, nu mă lăsați să cred că sunt uitat.
Pe curând.
Vasile - Nu întrezăresc vreo posibilitate de a se spune ceva mai frumos.
Florin - o fire dedulcită la flacăra subtilului, a comentariului devenit el însuși o poezie. Reflecția ta îmi prelungește bucuria și mai prăbușește ceva din \" ambițiile \" fără finalitate.
Vă sunt recunoscător că, în ciuda intervențiilor mele rare din ultima vreme, nu mă lăsați să cred că sunt uitat.
Pe curând.
0
Și fapta ce ades răsplată cere.