Poem vechi

Frumos mod de a pune pe cineva pe un pedestal. Evident, cititorii vor fi tare curiosi sa afle cine e acel poet despre care vorbesti pentru a-ti asemana scrierile cu ale lui si a decide care dintre voi e mai talentat. Esti fina, sensibila si feminina, Thais, chiar daruita as putea spune (\"de-as fi o stanca...\").

As renunta la ultimul vers, sau l-as rescrie: \"iar eu sunt doar un punct negru undeva departe\". Poezia ramane oarecum suspendata in varianta ta, lasa un gol. Eh, e doar un sfat, pana la urma poezia in genere e atat de abstracta si de personala incat un strain nu iti poate hotara telurile de atins in ea.

Felicitari, Thais.

poezia mea lasa un gol, prin dimensiunea ei, este un gol...
Am modificat ultimul vers. Uneori cei care ne citesc, sunt mai aproape de noi decat propria noastra fiinta.
Multumesc

Un poem al apropierii prin creație.Eu, dacă aș fi acel poet, aș opri desenul stiloului și aș privi departe, ca să-ți găsesc zâmbetul senin, aruncat întotdeauna peste lume.

tu nu esti acel poet, dar prelungirea stiloului tau imi raspunde de multe ori la intrebari.

strofe imi plac. Pina la ele ideile sunt bune dar ma incomodeaza sentimentalismul cautat, invocarea parca prescrisa a toposurilor sau atitudindilor cu sens \"adinc\": alabstru, hieroglife, spirale de cuvinte, acopera-ti cit mai ai vreme porii...

cred ca ai dreptate. Uneori nu stim ce cale sa alegem pentru ca cititorul sa ne priceapa.
As fi lasat doar ultimele 2 strofe, pentru ca acolo sta, de fapt, ceea ce am vrut sa spun. Ma bucur pentru faptul ca le-ai evidentiat.

incearca sa scapi de caderile astea in vag si \"metafizic - cetos\" precum si de imaginile care nu spun nimic. ultimul vers l-as scoate, ar fi un foarte bun final fara el.

imi doresc sa scap de caderile in vag, de metafizicul cetos precum si de imaginile care nu spun nimic. insa daca nici un punct, undeva departe, nu-mi dai voie sa fiu, ce mai ramane din mine?