Poezie
S o n e t 1 6 4
al amăgirii
1 min lectură·
Mediu
În mine a rămas neisprăvirea,
Scârbavnica oprire fără vlagă.
Adevărata cumpănire-ntreagă
N-o pot afla curmând în trup pornirea.
Fugarul cuget nu-i decât o plagă
Mustind fetid, să-mi frângă izbăvirea,
Însinuându-și veșnic răzvrătirea
În rostul meu ce nu se mai încheagă.
Nu e aceasta rodnică lovire
De fraged Iov, într-un tărâm dorit.
Cultiv cu greu o vagă amăgire
Și-o simplă jinduire m-a hrănit.
Că prea umila, scurta fericire
E dincolo de gândul putrezit.
043.525
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 1 6 4.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/84554/s-o-n-e-t-1-6-4Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMdaca am pus punct la captul unui gand putrezit, inseama ca ne-am si desprins de acolo, putand astfel, sa mergem mai departe, tot in cautarea ei, a fericirii.
0
AMImaginea vine să prelungească o idee. Prea adesea, gândul tău mișcat prin intermediul graficii, transcende ceea ce, altfel, ar fi rămas la o simplă enunțare pe orizontală.
Nu prea mai am cuvinte de mulțumire. Va trebui să mă repet.
Nu prea mai am cuvinte de mulțumire. Va trebui să mă repet.
0
AM În privința gestului tonic îndreptat spre ceea ce va fi, am de învățat de la tine. În mine au încolțit de mult germenii necredinței.
0
daca exista raportul acela ideal prin care un arbore stie sa isi scoata ramurile, ca sa se inrudeasca apoi cu tot ce inseamna constructie a naturii, arborele genealogic, copacul vietii, pomul merelor de aur, un gand al nemuririi si intelepciunii vor sadi si in noi si nu ne vor lasa sa ne risipim, niciodata!