Adrian Munteanu

Așa s-a nimerit , să fiu eu primul care îți spune \" bine ai venit\" !
Mă găsesc în fața unei încercări care are nuanțele ineditului pe acest site. Poeme ultrascurte se scriu destule, indiferent cum s-ar numi ele în teoria literaturii. Paricularitatea aici o găsesc în echilibrul stabilit între sintagmele lungi, mai lungi decât în mod obișnuit din titlu și subtitlu și concizia textului propriu-zis. Acesta din urmă, cel ce contează în final, dincolo de haina în care este îmbrăcat, are o formulă împrumutată din mica publicitate, cu finalitate tristă spre dramatică. Formula are puterea de a completa prin tăceri o realitate cu mult mai multe trimiteri, ceea ce nu e rău deloc.
Voi mai trece.
Succes în tot ce faci și speranțe.

Câtă știință a detaliului semnificativ se ascunde în aceste intervenții imagistice și verbale. și mai ales câtă bunăvoință.

Ca să terminăm odată cu analizele pe text, citește, te rog, ce am precizat mai sus pentru Paul. Oare e atât de greu de înțeles că nu e textul meu, ci al tatălui meu, mort în 1990. EU NU AM FACUT PUSCÃRIE. Dacă tot simți nevoia disecărilor stilistice, poate ai puteri paranormale, intri în astral și vorbești cu tatăl meu direct, întrebându-l de ce nu a fost mai atent la frază, de ce nu a vrut să fie scriitor. Deocamdată ia aceste episoade cu valoarea lor documentară, dacă o întrezărești. Dacă nu, ai libertatea de a merge spre alte zone de interes ale acestui site.
EU NU INTERVIN IN TEXT PENTRU CA NU ÎMI PERMIT, NU ESTE AL MEU. Dacă ai înțelege acest lucru am evita reluările subiectului și ți-ai folosi timpul cu mai mult folos.

Mae - o prezență de mult intrată între bucuriile zilei. Mulțumesc.
Paul - poți reveni la ritmul inițial, dar mult mai important ar fi să nu-ți neglijezi ritmul interior. \" Fur \" are conotația de hoț. Este o formulă folosită mai mult în literatura populară. Spre exemplu, furul merelor de aur din \" Prâslea cel voinic...\".
Pe curând
Cu prietenie

Sper că nu mă bănuiești de necunoașterea regulilor gramaticale de bază. Cu atât mai mult cu cât asta este specialitatea mea inițială. În permanentă criză de timp, necazul este că fac două lucruri în același timp : scriu și gândesc la ce va mai urma să fac. Este , probabil, aceeași situație care te-a făcut și pe tine să scrii \" scirs \" în loc de \" scris \".
Cu aceeași simpatie
Adrian

Eugen - și eu. Parcă am mai fost uimiți odată.
Virgil -îl respect pe cel care are puterea și dorința de a merge până la capăt.
Paul - greșelile ortografice îmi aparțin. Voi fi mai atent. În privința valorii literare, nu cred că mai trebuie să precizez că textul nu-mi aparține. În cuvântul introductiv am precizat că nu-mi permit să umblu la text. Autorul acestor notelor de mai sus, tatăl meu, a murit în 1990. În același cuvânt el precizează că nu a avut intenția să scrie o carte, nici memorii și nici măcar un jurnal. Sunt câteva dintre amintirile sale din cei 13 ani de detenție, scrise cu intenția de a nu fi uitată represiunea comunistă . Lipsit de orgoliu, caracterizat prin modestie, așa cum mi-a rămas în amintire, iubitor al tăcerilor semnificative și nu al vorbelor, a făcut acest efort de reântoarcere în timp, având convingerea că adevărul se compune din toate aceste mărturii luate la un loc, că fiecare lămurește o fațetă, subliniază un episod ostracizant. Pentru aceste din urmă convingeri am considerat că e nimerit să introduc episoadele și nu pentru a face paradă de cultură și calități literare.
M-am gândit,mai ales, la cei care, datorită vârstei,nu au cum să cunoască istoria decât prin astfel de mărturii.

Anda - ceasul spaimei să te ocolească.
Daniel - mulțumiri pentru sensibila și trainica trecere prin dreptul acestei din urmă încercări. Continui să lupt cu lipsa de interes ( a altora, nu a mea ), cu vremea și vremurile, cu mine însumi. Mă bucur ori de câte ori pot afirma că mai înregistez câte o biruință. Dacă nu ar fi luptele acestea continue, tare ar fi anoste clipele mele și lipsite de căldură. Nu mai pare surprinzător că, mai ales în ultima vreme, destule încercări se leagă de credință, ca o eternă căutare de a-mi găsi sprijinul și lumina zilei de mâine.
Pe curând.
Claudiu - să dea Dumnezeu să mai avem cu toții putere. Să continuăm și să sperăm.
Ion - vorbă de prieten, în spatele căruia intuiesc gândul bun și mereu receptiv.

Corect. Cred că s-a rezolvat. De asta sunt bune comentariile.
Cu mulțumiri pentru trecere.

Valoarea contrariilor într-o reflecție concentrată. Lasă o stare cât un poem de lungi dimensiuni.

Nu vreau să prelungesc discuția. Problema nu este a comentariilor, ci a vizionărilor. Comparația nu mai lasă loc la dispute : la început au fost în jur de 300 de vizionări, iar în ultimele săptămâni abia ajungeam la 20-30. Evident că am agasat pe mulți cu intrările mele. Nu sunt o victimă. Sunt un om care a investit mult timp și multă încredere în acest site, cu iluzia că efortul meu este unul singular și, de aceea, va interesa. Înțeleg că trebuie să las lumea să respire. Eu voi scrie în continuare, dar textele vor rămâne pentru laboratorul meu, la care voi reveni periodic, în speranța că, cizelând mereu, voi ajunge să interesez pe mai mulți. De intrat însă voi intra sporadic.
Lucrul început cu memoriile - și ele aflate, în general, în aceeași situație- îl voi duce până la capăt, pentru că am o datorie morală.
Pe curând, cu prietnia mea pentru cei care mi-au fost aproape și cărora, din aceleași motive pentru care nici eu nu sunt citit, n-am reușit să le răspund cu moneda potrivită.
Cu drag
Adrian

Iartă-mă că răspund atât de târziu. Am avut câteva zile mai proaste.
Am ajuns să mă bucur atunci când există măcar o trecere prin dreptul textelor mele. Îți mulțumesc că nu mă uiți.
Din păcate scăderea vertiginoasă a vizionărilor din ultima vreme îmi indică o stare de suprasaturație pe care mulți o resimt față de prezențele mele zilnice. Scriu totuși sonet, cu o rigoare a formei pe care mulți nu o gustă. Ca să fac și altceva în viață, nu numai deplasări zilnice pentru intrarea pe agonia, de acum înainte mă vei găsi mai rar pe site. Astfel toată lumea va fi mulțumită. Îmi pare rău că vor trebui , probabil, să cadă și proiectele mele de marți și vineri.
Am vrut să fac ceva pe care nimeni nu l-a mai făcut, dar înțeleg că experimentul meu a eșuat.
Cu drag
Adrian

Am ajuns să mă bucur atunci când există măcar o trecere. Îți mulțumesc că nu mă uiți.
Din păcate scăderea vertiginoasă a vizionărilor din ultima vreme îmi indică o stare de suprasaturație pe care mulți o resimt față de prezențele mele zilnice. Scriu totuși sonet, cu o rigoare a formei pe care mulți nu o gustă. Ca să fac și altceva în viață, nu numai deplasări zilnice pentru intrarea pe agonia, de acum înainte mă vei găsi mai rar pe site. Astfel toată lumea va fi mulțumită.
Am vrut să fac ceva pe care nimeni nu l-a mai făcut, dar înțeleg că experimentul meu a eșuat.
Cu drag
Adrian

E adevărat ce spune Maria : avem în față o poezie a chintesenței sufletești. Sufletul tău, Nicolae sau Paul sau cum îți dorești tu mai mult, are ce spune, are ce transmite, are bogăția copilului și luciditatea maturului, armonia toamnelor și încrâncenarea căutărilor.
Să fii așa cum ești, să scrii așa cum te îndeamnă cugetul, să ai răbdare și speranță. Când va dispare din noi, va veni Cel de Sus să ne-o picure în cuget. La Multi Ani ! cu toate bucuriile lumii, cu toată credința nezdruncinată în frumosul pe care-l poți arunca peste lume.
Și mulțumiri Mariei că nu l-a uitat. N-ar fi meritat asta.

Dacă îmi permiți, voi veni cu o interpretare care nu cred să fie și a poetului.
Văd aceste amurguri cu amintiri carnivore, ca o desfășurare de culoare și mișcare întrupată cu dinții strânși, cu un scrâșnet prelung și cu muzica ascunsă în spatele cortinei, ca un destin paralel, dar și ca o echilibrare interioară. Am avut senzația unei alcătuiri poetice foarte aproape de tabloul mișcat al unui scenariu despre înfiorarea toamnei. Chiar dacă nu asta ai vrut, e o calitate a textului că determină detașări și nuanțe.

Erai prea aproape de mine ca să nu mă opresc. Descopăr un discurs, poate pentru prima dată de când citesc poemele tale, mult simplificat, în sensul debarasării de prețiozități și artificii linvistice și ideatice. Ești pentru prima oară senin în cel mai pur înțeles al termenului. Zău că îți stă bine și așa. Parcă se câștigă în greutate.

Dana - ești o prezență nouă și plăcută pentru mine și încep prin a-ți mulțumi că te-ai oprit și la încercările mele.Am pus acest subtext provizoriu pentru a aminti, sau a preciza cui nu știe, că marțea o voi dedica întotdeauna sonetului de dragoste, așa cum vinerea va veni rândul sonetului din sfera credinței. Expresivă și sensibilă interpretare. Poate, poate ne vom mai scrie.
Elena - am ales ziua de marți poate tocmai pentru a răsturna o zicere căreia nu-i văd susținerea.
Elia - trebuie să fac cumva să nu cobor ștacheta. Altfel vine marțea viitoare și n-aș vrea să mă critici.
Thais - sunt niște toane care, la rândul meu, îmi plac.

Marin - într-un lăcaș special ( de suflet și de gând ) voi reține comentariile poetice. Au o savoare și o semnificație specială.
Elena - dacă măcar o sintagmă din ceea ce citim nu ne atinge, am putea considera că ne-am pierdut timpul cu lecturi inutile.
Maria - eu nu cred. E o formulă pe care aș fi reținut-o. Dar, la ritmul meu de lucru, mai știi ? Am să verific.
Nicolae - părerea ta mă interesează. Rămân la \" spoit \" din rațiuni pe care le-a și intuit Elia.
Elia - tot sensibilă, tot sensibilă ? Să-mi spui și mie dacă există un segment al zilei în care s-ar putea să nu fii drăguță cu oamenii.

Și bucuria recitirii.

Intervențiile tale sunt opere în sine și mă lasă fără replică.
Cred că ar trebui să le ții socoteala, să nu le pierzi. Din frânturile lor, văd odată adunat un text de sine stătător, ca niște meditații la atâtea teme posibile.
De această dată mulțumesc cu pioșenia celui care a încercat să se apropie de credință, așa cum voi face în fiecare zi de vineri.

Ultimul vers al primei strofe are exact 11 silabe ca și celelalte. Poate pare mai scurt vizual, pentru că, din întâmplare, cuvintele respective au litere mai puține.
În legătură cu \" privire \", am oscilat și eu o vreme între introducerea cuvântului articulat sau nu, dar am rămas pe prima variantă, pentru că mi-am dorit ca accentuarea logică să cadă pe \" stingere \" și nu pe noțiunea de \" privire \".
Îți mulțumesc pentru privirea atentă și aplecată asupra textului.
În ce privește timpul pe care-l acordăm comentariilor, cred că este o năpastă a multora dintre noi acest timp care ni se scurge printre degete și îl putem controla mai puțin. În ce privește postările mele, se mai întîmplă un lucru. Cred că mulți se gândesc că mă vor găsi și mâine si în altă zi, așa că pot să mai sară fără să aibă prea mult de suferit. Eu am, dar asta e soarta alergătorului de cursă lungă.