Poezie
S o n e t 1 1 2
1 min lectură·
Mediu
S-a dilatat uitarea-n corp de viciu,
Până s-a spart si a umplut pământul.
Cuvântul spus își năruie cuvântul,
Prelins nătâng și dus la sacrificiu.
Nu sunt în ceas de împlinit avântul,
Nu scoate râul pietre cu deliciu
Și lira lui Orfeu vreun artificiu,
În cer deschis purtându-și dulce cântul.
Nici lapte și nici miere nu mai are
Secunda mea ce-o mai rețin cum pot,
Târâtă-n praf de silă și-mbuibare.
Spre mal visat nici nu mai știu să-not.
Mai pot visa în juru-mi la-nălțare
Când lumea mea s-a năruit de tot ?
0133.837
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 1 1 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/78951/s-o-n-e-t-1-1-2Comentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MMMMMihaela Maxim✓suntem aici. tot noi. poezia trăiește, cum se simte poetul?
0
AA\"Nici lapte și nici miere nu mai are
Secunda mea ce-o mai rețin cum pot,
.............
Mai pot visa în juru-mi la-nălțare
Când lumea mea s-a năruit de tot ?\"
Eu, atât timp cât mai sunt oameni ca tine pe acest pãmânt, mai pot visa! Si pot sã mã bucur cã Dumnezeu a pus harul în toti acestia.
Cu recunostinta,
Anda
Secunda mea ce-o mai rețin cum pot,
.............
Mai pot visa în juru-mi la-nălțare
Când lumea mea s-a năruit de tot ?\"
Eu, atât timp cât mai sunt oameni ca tine pe acest pãmânt, mai pot visa! Si pot sã mã bucur cã Dumnezeu a pus harul în toti acestia.
Cu recunostinta,
Anda
0
ED\"Spre mal visat nici nu mai știu să-not.\"
Mai pot visa în juru-mi la-nălțare
Când lumea mea s-a năruit de tot ?\"
Cred ca ai rabufnit inclusiv in sonet - nu e rau.:)
Iar sonetul imi place.
Mai pot visa în juru-mi la-nălțare
Când lumea mea s-a năruit de tot ?\"
Cred ca ai rabufnit inclusiv in sonet - nu e rau.:)
Iar sonetul imi place.
0
AMMai bine. Trezit din pumni.
0
AM Multumesc. Rezistam si daca sunt oameni care stiu sa asculte visul.
0
AMIata la ce mai e buna poezia. De acum la linistea dinainte.
0
RPÎn nisipul aceleeași clipsidre se pierde același vis de înălțare.
0
AEAdrian,
E greu de dat raspuns la intrebarea pe care ti-o pui. Dar citesc, printre randuri, acea intrebare fundamentala care ne framanta pe toti. Versul: \"Cuvantul spus isi naruie cuvantul\" spune tot. Si, pentru ca si eu am un sonet care se incheie folosind aproape aceeasi modalitate de exprimare, ca o dovada ca oamenii, chiar daca sunt la distante enorme unii de altii, gandesc la fel, imi permit sa-l postez la subsolul acestei pagini:
Sonet
O simt ca vânt, o umbră-aproape plină,
Trecând prin mine ca și cum n-ar știi.
E-atâta simplitate, c-ar vorbi;
Și-atâta de compexă, că domină.
Încerc să înțeleg, spre-a întregii
Uitate căi, bătute fără vină,
Ca frământate trepte de lumină,
Prin noaptea ce se-ncumetă spre zi.
M-aștern la drum cu vrerea de-a străbate
Neștiute taine, gânduri de descânt,
Ce mă rețin în nebulozitate.
Dar nu e cer deasupra-mi! Nici pământ!
Doar umbra se întinde peste toate.
Și e Cuvântul pus peste Cuvânt!
E greu de dat raspuns la intrebarea pe care ti-o pui. Dar citesc, printre randuri, acea intrebare fundamentala care ne framanta pe toti. Versul: \"Cuvantul spus isi naruie cuvantul\" spune tot. Si, pentru ca si eu am un sonet care se incheie folosind aproape aceeasi modalitate de exprimare, ca o dovada ca oamenii, chiar daca sunt la distante enorme unii de altii, gandesc la fel, imi permit sa-l postez la subsolul acestei pagini:
Sonet
O simt ca vânt, o umbră-aproape plină,
Trecând prin mine ca și cum n-ar știi.
E-atâta simplitate, c-ar vorbi;
Și-atâta de compexă, că domină.
Încerc să înțeleg, spre-a întregii
Uitate căi, bătute fără vină,
Ca frământate trepte de lumină,
Prin noaptea ce se-ncumetă spre zi.
M-aștern la drum cu vrerea de-a străbate
Neștiute taine, gânduri de descânt,
Ce mă rețin în nebulozitate.
Dar nu e cer deasupra-mi! Nici pământ!
Doar umbra se întinde peste toate.
Și e Cuvântul pus peste Cuvânt!
0
IG\"mal in lumina * revolta semintelor * germinatie\"--un haiku mai vechi... nu stiu daca se potriveste aici, dar asta mi-a inspirat sonetul tau.
acelasi adrian, dar scufundandu-se in compacta padure de zmeura (ca asa vrea el). tepi in degete, sange pe buze, dar ce miros, ce gust...!!!
superb!!!!
ioana
acelasi adrian, dar scufundandu-se in compacta padure de zmeura (ca asa vrea el). tepi in degete, sange pe buze, dar ce miros, ce gust...!!!
superb!!!!
ioana
0
RPRectific, clepsidră, necruțătoarea de ea.
0
AM Tind să cred că de pe trupul cu linii șerpuite al visului vom cădea mereu, lunecoși ca niște pești amețiți de soarele malului.
0
AM Mulțumindu-ți pentru prezență și străduință trebuie să oftez din nou cu năduf : iar îmi iei pâinea de la gură !
0
AMPorți un nume de prin părțile mele. Cu sfințenie îmi aduc aminte de Ioan Barac. Bucuros că ai trecut, după cum înțeleg, nu pentru prima oară prin dreptul încercărilor mele. Ceea ce ai notat mă face să intuiesc că nu-ți va fi străin sonetul de azi, Sonetul 113.
Pe curând
Pe curând
0