Poezie
S o n e t 7 8
1 min lectură·
Mediu
Dintr-un adânc de liniște și pace
S-a înălțat chemarea rătăcită.
A tot urcat spre gura mea coclită,
Poftind un loc să iasă-n lumi buimace.
Dar se revoltă, veșnic istovită,
Închipuirea-mi surdă și vorace,
Asemuind dorințele-mi opace
Cu stinsa harfă prea naiv ciupită.
Zadarnic zbor de aripi rătăcite
Mi-a frânt pornirea-n cuget tremurând.
Râvniri fierbinți rămân înlănțuite
De lupi flămânzi, în mine alergând.
Un câmp de luptă sunt, iar oști năimite
Se războiesc în trupul meu, urlând.
074.140
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 7 8.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/75360/s-o-n-e-t-7-8Comentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mi-a placut sonetul - cu tot cu nopti inghetate si urlet fierbinte de lupi.
0
Flamand sau nu, cineva trebuie sa castige pe campul de batalie si acela esti tu cu versurile tale ce ne incanta in frumoasa lor ritmicitate de fiecare zi si mai sintem si noi, cititorii paginii tale.
0
Cred că nici n-ar fi productivă altă stare decât aceea de veșnică foame ( de cuvinte, de speranțe, de...)
Pe curând, cu alte ingrediente pentru o mai bună digestie.
Pe curând, cu alte ingrediente pentru o mai bună digestie.
0
mai are rost sa spunem ceva despre ritmicitate poeziei? nu cred!
uite ce spunea Eminescu intr-o poezie de-a lui
CRITICILOR MEI
Multe flori sunt, dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.
E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Dar când inima-ți frământă
Doruri vii și patimi multe,
Ș\'a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,
Ca și flori în poarta vieții
Bat la porțile gândirii,
Toate cer intrare \'n lume,
Cer vestmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ți vieață,
Unde ai judecătorii,
Ne\'ndurații ochi de ghiață?
binenteles poezia ta este in contradictie cu aceste versuri superbe ,reci, dar in acelasi timp foarte adevarate.
uite ce spunea Eminescu intr-o poezie de-a lui
CRITICILOR MEI
Multe flori sunt, dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.
E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Dar când inima-ți frământă
Doruri vii și patimi multe,
Ș\'a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,
Ca și flori în poarta vieții
Bat la porțile gândirii,
Toate cer intrare \'n lume,
Cer vestmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ți vieață,
Unde ai judecătorii,
Ne\'ndurații ochi de ghiață?
binenteles poezia ta este in contradictie cu aceste versuri superbe ,reci, dar in acelasi timp foarte adevarate.
0
cred ca mai am un pic si o invat si pe \'dinafara\' si pe dinauntru. superba! superba! superba!
0
Marian,
Ai depus un efort pentru a transcrie versurile eminescinene care merg foarte bine în context și mai conțin și o aluzie, mai puțin perceptibilă, adresată celor ce critică fără substanță.
Muțumesc de trecere, de apreciere și succes în tot ce faci.
Ai depus un efort pentru a transcrie versurile eminescinene care merg foarte bine în context și mai conțin și o aluzie, mai puțin perceptibilă, adresată celor ce critică fără substanță.
Muțumesc de trecere, de apreciere și succes în tot ce faci.
0
Mihaela,
Când mai ai pe cineva care-ți spune câte o vorbă de apreciere, parcă îți vine să mergi mai departe.
Ne mai citim noi.
Când mai ai pe cineva care-ți spune câte o vorbă de apreciere, parcă îți vine să mergi mai departe.
Ne mai citim noi.
0
