Și mai apoi nu știu dacă lumina

Tuturor celor ce au avut bunăvoința și interesul de a intra, pe parcursul ultimilor ani, în pagina mea cu sonete, le mulțumesc și sper că, ieșirea mea din circuitul postărilor frecvente de până acum nu le va produce inconveniente, ci, din contră, vom găsi alte modalități de a ne menține în legătură.
Îi las pe cei care vin din urmă să se exprime, nederanjați de prezența și postările mele, și le doresc sincer succes.
Cu prietenie

Nu e chiar așa Adriane, știu că sunt momente în care simțim că suntrm mult prea departe, sunt vremuri și vremuri, timpul tău nu se oprește aici, e bine de luat o pauză, e bine ca timpul să-ți poată vorbi că mulți nu au alte posibilități să te citească și te caută tot aici. E decizia ta, dar cel mai corect e să nu dispari, să știi că mulți au învățat din versul tău, chiar dacă nu vin aici să-ți spună. Am citit și acest sonet, e în tonul stărilor pe care le percep , uneori de la distanță, adică departe de mine, alteori le retrăiesc așa ca un dat. Am cărțile tale, un secret: am citit de acolo doar la unele întâlniri poetice, aici ți-am citit toate sonetele și totuși sunt destule, nu? Dacă asta îți spune ceva, atunci...

inteleg din ce in ce mai tare....despre ce vorbeai! probabil ca eram la fel, din ce in ce mai rar literatura isi spune cuvintul, la tine aici m-am simtit intre scriitori adevarati - drum bun, vin cu tine oricum....si eu le doresc succes tuturor si sper sa-i vad publicati la tirgul de carte - pe curind la bucuresti la tirg

Maria - nu privesc totul in negru. Cu mine nu se termina poezia. Poate nici nu incepe. Recunosc ca am avut multe satisfactii pe acest site si mi-am facut multi, buni si constanti prieteni. Nu incerc sa te flatez, dar ar fi fost suficient sa mentionez prietenia ta. Unii au devenit si sponsorii cartilor mele. Daca observi, din cei care am fost odata, cei mai multi s-au retras pe parcurs sau posteaza sporadic : Luminita Suse, Adrian Erbiceanu, Anca Novac, Gabi Schuster Cararuse....etc* Au obosit oamenii. Am obosit si eu. Nu mai postez, dar scriu in liniste. Voi spune tare atunci cand vine cate un eveniment. Gandindu-ma la toti cei mentionati si la tine, nu am nici un sentiment de departire. Vom continua sa ne auzim si sa stim unii de altii. Vom continua sa facem ceea ce stim. Asadar, pe curand.

Anni - multumesc de urare si m-as bucura sa parcurgem drumul pe mai departe impreuna. Sa fii tare, sa rabzi multe, pentru ca vin si satisfactiile. Uneori cand nu te astepti si mari cat o luna plina. Eu ma duc sa ma odihnesc un pic.

ești pentru mine un autor pe care îl voi citi și reciti mereu cu atenție și respect

sincer, îmi pare foarte rău că pleci

Nu plec de tot. Uite, am interceptat mesajul tău. Voi rămâne pe aproape. Oricând voi primi o veste de la \"colegii\" buni de suferință literară, voi fi încântat. Mulțumesc pentru calda atenție pe care ai acordat-o prezenței mele pe site și își urez să ai succese, tihnă și speranțe.
Cu drag și pe curând

Să nu uiți să mai pui din când în când măcar, [măcar la două zile :)] câte un sonet pentru cei care te citesc cu drag, de prăsilă pentru koinonia. Bucurie și spor în toate, mai ales în cele sufletești, de la Dumnezeu să ai!

Adrian, când te-ai hotărât să scrii sonet, știai ce te-așteaptă. Fii demn, rabdă! Dacă ai zece doar cititori cuminți, sau trei, unul, să fii mulțumit! Odihnește-te puțin și ia-o de la capăt! Scrii texte profunde, ca acesta de sus,
\"și mai apoi nu știu dacă lumina
mai are înțeles și mai există
vag fluturată-n slăvi de o batistă\"
Te mai citim!

Regret, dar decizia e luată. Probabil trebuiu să mă nasc în altă epocă sau în altă lume. De multe ori mă gândesc la lucrul ăsta și mă înspăimînt de slabele contacte pe care le mai păstrez cu realitatea.
Acum nu mai am cum să dau înapoi. E prea târziu să mă reprofilez, deși fenomenul e la ordinea zilei și cine nu poate să o facă...

iti voi citi rindurile, multam ca nu le-ai sters...sper sa te odihnesti si inspiratia sa te imbratiseze tare , tare...chiar daca nu revii, iti voi lasa cite un semn, poate in nopti de singuratate ne vei citi, furnicile ce dau tircoale la zahar...sanatate

O vreme nu am mai trecut pe la pagina ta. Ce găsesc acum? \"Lumina [...] vag fluturată-n slăvi de o batistă\"? Nu pot să cred! M-am întristat, prietene. Să nu uiți că ai prieteni și, mai ales, să nu mă excluzi vreodată din rândurile lor. Cu drag, cu bine, cu tristețe, Elena.

...aș minți dacă n-aș spune că înțeleg... Doar cu partea aia cu \"contactul cu realitatea\" nu prea-s de acord. Mie, fix contactul ăsta mi-a cam tocit neuronul și pofta... Dar, deh, vorbim de vremuri și de cicluri înscrise în ele...:)

Însă e un lucru pentru care nu voi avea nici o fărâmă de înțelegere: ăla care se referă la cazul în care ați îndrăzni să nu mai dați, măcar așa, din când în când, vreun semn de viață, onorabile! :))