Poezie
Un deget ce se-nalță pân la frunte
Sonet 559
1 min lectură·
Mediu
un deget ce se-nalță pân la frunte
o pleoapă închizându-se-n zăbavă
o vară când se-adună blând otavă
și-un mus zăbavnic măturând pe punte
un strigăt lung trimis spre o epavă
un pas grăbit suind pieptiș un munte
spre înălțimi neîntrerupt cărunte
de unde cade nesupusa lavă
sunt gesturi simple ce se-așează-n stradă
dar nu-ncropesc un sens adevărat
numai lumina ce-a pornit să cadă
peste priviri în timp nemăsurat
rămâne-n frunze arse sub zăpadă
căderi de îngeri în eternul strat
27 noiembrie 2006
002.237
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “Un deget ce se-nalță pân la frunte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/231681/un-deget-ce-se-nalta-pan-la-frunteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.