În gulagul românesc ( 4 ), mărturiile tatălui meu

Adime, cu tot respectul declin invitatia ta. Prefer sa vad Aiudul altfel, prea mult l-am vazut asa cum il descrie tatal tau (mie mi l-a descris fratele tatalui meu, ambii sunt demult in lumea celor drepti. Pe el l-au \"saltat\" comunistii pentru ca era un biet stagiar pe langa biroul unui mare judecator, din pacate pentru el taranist si apoi a facut sapte ani de Aiud din care nu a mai recuperat toata viata). Cum iti spuneam, prefer sa vad Aiudul ca acel loc de unde, cand ajung, mai am foarte putin pana parasesc drumul national (la Inoc) si ma indrept 16 km spre Apuseni si ajung acolo unde radacinile mele simt, in fine, ca primesc apa vie.
La multe inspirate sonete, Adime!
Numai bine,
Bobadil.

Orori. Pe care nu e de dorit sa le trecem cu vederea, acceptandu-le, fara a mai fi oripilati, pe cele ale zilei de azi.

Inca o marturie care cutremura, inca niste randuri care ne misca. Relatate telegrafic, tensiunea sa pastreaza, sentimentele angoasante se amplifica.
E bine sa ne amintim de perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial, mai rusinoasa poate decat insasi razboiul in istoria romaneasca.
Nu va sfiiti sa continuati ambitiosul dvs proiect!
Cu stima,
IB

Dar nu te-a obligat nimeni să accepți invitația. De obicei locurile notate pe o invitație sunt în primele rânduri. Câte locuri goale în față nu rămân la premiere, pentru că mai marii zilei n-au catadicsit să-și mute fundul până în sala de spectacole.
Faci ce vrei cu timpul tău liber. Bucură-te de binefacerile civilizației, vino la Cerbul de Aur, înghesuie-te la un meci de fotbal, refuză gândul potrivnic, refuză amintirea sau subiectul prea bine cunoscut, refuză penumbrele, trăiește sub aura viitorului luminos. Nu știu de ce a trebuit să-mi spui mie acst lucru. Crezi că mă interesează ?
Eu am decis să public aceste mărturisiri din motive pe care le-am expus la primul episod și pentru aceia care și-au cumpărat biletul cu ultimii bani avuți în pungă. Cei care stau în spate și urmăresc fiecare cuvânt cu convingerea că asistă la un spectacol care nu are cum să fie scos din repertoriu.

Mulțumesc pentru prezența ta în sală.

Voi continua și pentru că exiști.

pas cu pas, episod cu episod
bate pendula timpului răsucindu-ne timpanele
sufletul meu deplânge durerile
rob în ultimele rânduri
cu pleoapele strânse urmăresc și eu tăcerile
fiecarei pastile săptămânale pentru dreptate.
spectator cu toată inima,
miha