Cafenelele Tel Avivului

Vreau sa beau cu tine o cafea pe o terasa care priveste spre mare. E una chiar pe plaje linga hotelul tau. Seara soarele se culca in mare, cerul e mov, briza mișca frunzele palmierilor, caldura betonului ne imbrațișeaza inca o clipa . Stam la masa intr-o tacere eloqventa așteptind bauturi cu fason exotic. Gust de iguana legata. Te țin de mina,iti simt pulsul regulat, linistit, sincronizat de zgomotul valurilor care se sparg de faleza . Un peșcarus obosit coboara pe balustrada de metal și o clipa ne privim ochi in ochi, om și pasare, schimbam ințelesuri subtile ca intre doi masculi mulțumiți de existenta, de cuceririle facute in ziua ce metamorfozeaza in noapte promițind pasiune. Din alt local sosesc sunete de muzica cubana iar tu zimbești distrata, ți-ai adus aminte de un iubit cu care ai dansat intr-o spelunca din port fluierata de marinarii flaminzi de nedragoste avizi sa te posede pe loc, chiar pe tejgheaua soioasa intre sticle de absint patați de singele stors in batai cu cuțite revi brusc din vis, zambesti, zambesc și eu prostește simt in nari parfumul tau provocator amestecat cu mirosul sarat al marii ce aduce alge in labirint de valuri deodata simt in timple scincetul nopții aburii incertitudinii noastre. Te infioara spectrul maturitații ireversibile mai vrei un an, o luna, macar o zi cauți in poșeta o batista, un pretext care sa te salveze dar nu mai exista intoarcere ne pravalim in patul de hotel cu ora incercind sa concepem propriul nostru copil cu ritualul cunoscut fara pic de imaginație ,doar mecanic , doar sa iasa cum vrem adica o copie a noastra, a fricilor noastre, avind aceiasi figura de stramos prigonit,imbracat de bunica in dantele si flori presate, vorbind ebraica imediat dupa naștere cu accent snob, amator de dulciuri și mașini luxoase, afemeiat, superficial, produsul egoist a unei clipe de singuratate in orașul asta fara limite. Tu impaturesti minuțios fusta mototolita plina de sare eu fumez o țigara stinsa de mult, cubanii au plecat in pas de dans numarind ciștigurile e deja noapte, nu mai bate vintul, nu mai aud valurile arunc o ultima privire spre ocean, te vad epuizata pierduta intre pene de pescarusi si perne de bordel mexican, cu fața destinsa, mulțumita de procesul care a inceput,te intinzi voluptuoasa, plina de speranța zilei care vine ...