Mireasa Mecanică

faine versuri si la fel de faine si imaginile. imi place raspunsul asta \"le dezmembrăm, le iubim\"

“să aducă cărbuni”? Cam căcă!
Dacă nu ar păcătui prin lipsă de coerență internă, imaginile ar da, într-adevăr, bine. Dar colajele acestea, a căror tehnică nu este chiar așa de nouă cum vrea să pară, segmentează mesajul și îl plasează în zona derizoriului liric, acolo unde totul e posibil, dar numai cu măsură. Și aici măsura nu mai este păstrată decât aparent. Spre exemplu: “sa pună uimire in voalul de tablă” se rupe de logica discursului, șochează doar prin expresie, nu și prin frustețe. Deasemenea, a sta “plăpinde la cumpăna apelor” nu are nici o legătură semantică în acord cu versul “se imbracă in mătase de straie albe”, de a cărui anticipare vrea să se lege. Ca să nu mai poemenesc de aspectul ușor pleonastic al expresiei “mătase de straie albe”. Apoi “felinar rece de afumat in noaptea măngaiată”, deși transparent, încarcă expresia cu lux inutil de informație. Textul se încheie cu o concluzie vulgară, care se rezumă doar la o constatare șemecherească a unui ins sedus de era super-realistă a amorului evaluat în forță hidro-mecanică.