Adrian Furnica

Simt cum se lasă seara Peste goliciunea gândurilor Făcându-le să orbecăiască Fără noimă prin capul meu, Lovindu-se de singura imagine Care a mai rămas închisă În spatele ochilor E

Ascult cum picură de pe cer Timpul iubirii Și zgomotul lovit de pereții Memoriei Te întrupează în minte mea Rătăcită Ca o petală de trandafir În care ard mocnit Șoaptele Pe care ar fi

Am râs când m-am uitat în oglindă Și m-am văzut Un pic schimbat De gânduri Neașteptate Răsărite atunci când am observat Că nu mai sunt identic Cu mine însumi Am început apoi să mă Caut

Întins între buzele tale Și acoperit de pleoapa ta stângă Dorm somnul inconștient Al devenirii vis Și speranța. Împins în neant de răsuflarea ta Caldă și umedă Pe care mi-am propus să o

Privesc întunericul Ce mă înconjoară Și care-mi intră Fără să simt În toată ființa mea Rămasă suspendată Între dragostea pentru Tine Și nimic altceva Pentru că nimic altceva nu mai

Vreau să plâng Fără să știu dacă vei veni Lângă mine Să-mi salvezi gândurile Muribunde Vreau să te iubesc Fără să simt Că-mi vei bea Lacrimile Prelinse pe deșertul Obrazului Vreau să

Nu mai cred că mă pot privi În oglindă Fără să te văd pe tine și surâsul Tău Nu cred că mai pot să te simt Lângă mine fără să-mi fie Rău Nu pot gândi în direcția ta nici O clipă Nu te mai

Iubește-mă, iubito, nud Și calcă-mi trupul cu privirea Privește-mi părul de pe piept De tine-n taină răvășit Sărută-mi crupa musculoasă Odihnită Ce tare-a ispășit. Da, te iubesc și-n mine

Te voi iubi de două ori pe zi Și te voi dezbrăca în fața mea Iar inima mea se va opri din ticăitul monoton Și tern Infarctul mă va pândi Dar nu mereu, ci doar de două ori pe zi Și-atunci te

Singur În interiorul minții mele Prin întunericul desăvârșit Al gândurilor oarbe Ce se zbat, lovindu-se de pereții reci Ai prejudecăților născute Din haosul gândirii Încerc să-mi găsesc acel

Am să te văd în curând Și-mi tremură sufletul De emoție Pentru că știu că privirea ta Îmi va da verdictul mut Ascuns în spatele Unei clipiri de o secundă Urmată de o lucire clară De real și

Să tragem linia și să adunăm Începând cu ce-a fost mai bun: Un pic de fericire Când te-am ținut de mână prima oară O beție cruntă când m-ai privit în ochi, Cu adevărat, Nu ca până atunci O

Presimt că ai să mă iubești Și tu cândva Și, de aceea, m-am gândit Că ar fi bine să mă obișnuiesc Cu gândul acesta din timp Pentru că nu aș vrea să mor de Fericire Exact atunci când o să

Suspinul tău Născut din tăcerea Alunecoasă a universului În mișcare Asudat Îmi mai atârnă încă în spatele Urechii Semănând în mintea mea Obosită Tresăriri de emoție Sacadată,

Visam că mă visai cum te Visez și treaz Și suspinam când Suspinai că te iubesc Prea puțin Și mă gândeam cum mă gândești Și tu că mă gândesc la tine Și lăcrimam din ce mi se părea Că esti