Poezie
singuratate
1 min lectură·
Mediu
Simt cum se lasă seara
Peste goliciunea gândurilor
Făcându-le să orbecăiască
Fără noimă prin capul meu,
Lovindu-se de singura imagine
Care a mai rămas închisă
În spatele ochilor
E întuneric
Iar privirea întoarsă către
Înăuntrul fără de sfârșit
Nu te mai zărește decât
Pe tine,
Umbra a ceea ce am trăit
Ieri
Și speranța a ce va să vie
Poate mâine,
Poate niciodată,
Poate pentru totdeauna
De ce se zbat, oare, toate
Amintirile ?
Oare nu simt
Și ele
Cât mă doare
Absența ta,
Locul gol lăsat de tine,
Urma sărutului fierbinte,
Singurătatea fără de sfârșit?
011.499
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Furnica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Furnica. “singuratate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-furnica/poezie/13898307/singuratateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Simplitatea cu care v-ati asternut gandurile este emotionanta si mi-a facut mare placere sa citesc.
Cu drag, Camelia