Adrian Furnica

Am împlinit exact acel număr de ani De care râdeam în urmă cu douăzeci Și nu mă simt deloc confortabil. Doar că încep să-mi pun mai multe Întrebări Despre ce aș fi putut să fac Sau despre ce aș

Adulmecând miresma florilor din glastră Și-a sufletului gând amar Iubirea noastră moare și inima albastră Se risipește împreună cu un gând hoinar Iubito! Nu vrei să-mi sorbi o lacrimă

Am început să devin mai intim cu statuile Și le-am împărtășit cu nesaț tristețea Mea Depunând în contul lor de piatră seacă Durerea de a fi Și-apoi de mila lor Le-am dat voie Să plece la mine

Încerc de câteva zile Să-ți lipesc zâmbetul de ochiul meu Încerc de câteva zile Să-ți lipesc râsul de urechea mea Și-aș vrea să-mi așez la căpătâi sufletul tău Ca atunci când dorm să tresar De

Noaptea trecută te-am văzut printre visele mele Cum le-ai aranjat, selectat și împărțit după nevoi. Apoi, cu grijă, le-ai luat cu tine Și le-ai ascuns undeva departe de capul meu, De mintea mea,

Printre ierburi, pe răcoare Dimineața, în lumină Trei furnici într-o parcare Așteptau o limuzină. Două mari și una mică Nu se sperie defel Când pe dreapta se oprește Imediat un

Iubita mea a început să rupă Cu grijă maternă Petalele tuturor florilor din grădină Jucându-se de-a “Mă iubește, nu mă iubește” Și pe la prânz, s-a pierdut în zare Printre florile

Printre mii de muze coapte Atârnate printre șoapte S-a zărit, cu ochelari Muza mea cu buze tari Ce-mi rostește cu tărie Dragostele peste-o mie Să-mi aleg, de după nori Un sărut la

Am urmărit atent starea vremii din mine Încercând să opresc vântul ce are cu sine Frunze moarte și gânduri răzlețe Rămașițe ușoare, atente, semețe Bucăți aruncate de dragoste trecută Deodată

Am cântat de pe ulucă Gustul drumului de ducă Ochii mici, mijiți în soare Stau ascunși în subțioare Dorul după ochi albaștri Urcă sus printre pilaștrii Numai dragostea nebună Vrea să

De jur împrejur, cât vezi cu ochii minții Oamenii ronțăie cuvinte goale Pe care le scuipă pe jos fără odihnă Făcându-le să agonizeze, mușcate și supte De conținut Rugându-se de noi să le

Închide ochii, încetișor Dă-i una cu piciorul morții Dorească-ți inima cu spor Ce-ți refuzară astazi sorții Iubește clipa de scântei Și-ncearcă, dar, sa-i fii complice Iar ce-ai pierdut,

Zboară șoapte prin aer Așteptând să fie rostite De buzele calde ale gândurilor răzlețe Să fie aduse la viața efemeră, de-o Clipă De un suspin, de o idee Zboară prin ochi o lacrimă Rebelă,

Dar vorbele mele îmbracă pereții goi Și se așează strat peste strat, micșorând, astfel Camera gândurilor Mele Contează foarte mult ce spun, deoarece Vorbele mai puțin meșteșugite Nu se pot

Vine iarna Și-n sufletul meu Dragostea se pregătește de hibernare Nu știu sigur câte rezerve și-a făcut Și dacă va putea ieși cu bine Din această încercare Pentru că nu se întrevede Nimic

Veniți, oameni buni De vânzare dragoste cu toptanul Puteți cumpăra să v-ajungă tot anul Din toate felurile Și bună și rea Pentru suflete calde Sau acoperite de nea Uite, aici, aveți din

Văd cum printre cuvinte Rămâne câte o gaură neagră Rece și întortocheată În care gândurile șchioape Se aruncă cu capul înainte Ca să scape de viața Stingheră ce le-a fost Hărăzită

Tristețea este tot un fel de fericire Doar că e întoarsă pe dos, ca o haină Pe care ai scos-o de pe tine La repezeală, și ai tras și mânecile. Lacrimile sunt un fel de râs Dar pe invers și el,

Treceam, plimbându-mă cu mâinile La spate Pe calea bătătorită a visurilor Condamnate la moarte Și priveam, îngândurat, portretele Atârnate pe pereți, care Aduceau aminte de măreția A tot ce

Treceam pe lângă ușa sufletului tău Și am simțit nevoia să intru în vreun fel. Am bătut mai întâi încet, încercând Să nu trezesc vecinii, care parcă dormitau Și ei Și nici Cerberul de la

Soarele cade perpendicular pe urechea mea Șoptindu-mi să te primesc din nou în Gândul meu Dar eu nu vreau. Ploaia mi se scurge printre firele de păr Insinuând că ar fi bine să te chem la

Te iubesc și-mi folosește Acest sentiment așa de mult Încât Cred că-mi voi face datoria Și-l voi condamna la moarte. Și-n prag de execuție, îi voi comuta Pedeapsa În muncă silnică pe

Am făcut pe înserat Cu capul prins în mâini Un inventar al așteptărilor de Luni Atunci când va trebui să te întâlnesc Și-am început cu speranțele Speranța de a avea totul Împreună cu

Stau pe trotuar Pe o bancă Și mă uit la tot ce trece Cu viteză prin fața mea, Gânduri iuți, Amintiri rebele, Iubiri trecute, Râsete moi, Lacrimi umede sau Uscate, Vise diferite