Poezie

la usa sufletului tau

2 min lectură·7 septembrie 2009

Mediu

Treceam pe lângă ușa sufletului tău

Și am simțit nevoia să intru în vreun fel.

Am bătut mai întâi încet, încercând

Să nu trezesc vecinii, care parcă dormitau

Și ei

Și nici Cerberul de la intrare, care cu

Capul în piept, moțăia cu gândul, pesemne

Că nu prea avea ce păzi.

Dar nu mi-a răspuns nimeni.

Apoi am bătut mai tare, încercând să atrag

Atenția sufletului tău ignorant

Care nu dorea să mă bage în seamă

Să-l fac să tresară din letargie și

Să-mi facă și mie loc să intru

Că, poate, au mai rămas niscaiva

Locuri libere, să mă așez și eu

Măcar la strapontină

Dar nici acum nu mi-a răspuns nimeni

Zile și nopți la rând am tot încercat

Să te întorc cu fața către mine

Să mă vezi și să mă auzi cum stau

Încrâncenat, cu ochii ațintiți către

Gaura cheii, să prind măcar o urmă de mișcare

În spatele ușii sufletului tău.

Dar liniștea era, întotdeauna, apăsătoare.

Și pentru că nici gardul nu am reușit

Să-l sar

Mi-am luat inima în dinți

M-am transformat într-o coală de hârtie

Pe care am scris, apăsat, un

“Te iubesc”

Și m-am aruncat pe sub ușă.

Cât va dura, oare, până o să mă vezi ?

Și-mi mai este teamă să nu te prind

Într-o zi proastă, când

Plictisită, ai putea să mă ridici de jos

Să citești și să mă arunci

La gunoi.

001.436

Adrian Furnica. “la usa sufletului tau.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-furnica/poezie/13905233/la-usa-sufletului-tau

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.