Adrian Firica

Dacă scoți cele două sau trei accente de retorică gratuită: \"răsfăț\"-ul din prima frază și \"N-ai observat?\" e un poem în proză ... pe cinstea mea, frumos!

Stați puțin, dommnule critic muzical, să facem ordine printre lucruri și idei.
Am spus eu că Marina aparține \"regnului feminin\" și că m-am adresat ei cu: draga mea? Nu reiese așa ceva din poemul meu.
Pe de altă parte sunt surprins că sunteți la curent cu o întâmplare nefericită a boxelor combinei mele audio. Da, Marina a atentat la ele, în sensul că a vrut să și le introducă undeva ... bănuiți unde, dar umectarea nu a fost, probabil, pe potriva curiozității Marinei. A fost până la urmă un eșec. Boxele refuză să \"reproducă\" experiența lor nefericită cu Marina, de aceea mă întreb de unde aveți informația asta. Poate sunteți mai vizionar decât îmi pot eu închipui. Tot ce se poate!

Silva,
eu am vrut să scriu un poem cât se poate de inofensiv, constatativ până la urmă. N-am bănit că o simplă stare, o inspirație transcrisă, poate să producă eroziunea solului, să modifice terapiile de restaurare a frumusții feminine în momentele de intrare în derivă fizică și mai ales că va determina stricarea echilibrului planetei, mai ceva decât distrugerea stratului de ozon.
În ceea ce privește concediile tale euxine (pontul îmi scapă), eu te sfătuiesc să nu te mai duci pe data de 2 ale lunii, alese de tine pentru începutul curei marine, ci cu două săptămâni mai târziu, ca de exemplu: 16 mai, 16 iunie, 16 iulie, ș.a.m.d. Dacă o ții așa tot anul, până la urmă ai să cuprinzi și 2 Maiul, dar printr-un subterfugiu.
Acum, revenind la poezia mea, se vede de la o poștă că a adunat numai energii critice feminine, adică mi-a reușit solidarizarea, ceea ce mă umple de mulțumire. Crăciunul a fost numai un pretext, dar se dovedește că nici de data asta nu am greșit, mi-a funcționat intuiția, cel puțin la fel de bine precum redutabila intuiție feminină. Până la urmă, producțiunea mea a fost întoasă pe toate fețele, de la cele senzitiv-emționale, plastice, până spre consecințele profunde estetico-filosofice, fără a mai vorbi de tehnică, de diplomația aferentă inculcată - cheia surmontării pericolului exploziei în cazul de față este acel: \"draga mea\", spus tuturora, fiecăreia în parte și în același timp uneia singure.
Pentru o vreme, n-am să mai scriu nimic. Pe viitor mă voi dedica meditațiilor asupra consecințelor. Am să citesc zilnic ziare și mă voi mai uita la televizor. Muzica va fi un deliciu interzis. Ipoteza de lucru este că citind ziarele voi descoperi alte felurite forme ale solidarității/solidarizării, dar de această dată general umană. Mă voi cunoaște și pe mine mai bine. O dată sfârșit acest exercițiu sublim, voi fi pregătit să înfrunt adevărata mea socializare, presupun definitivă. După aceea am să mor liniștit ca să mă pot ocupa și de altele. Halal proiect de viață,mărturisește că nu te așteptai! E ca o surpriză de pe lumea aialaltă.

Ei Motzoaco, Motzoaco,
pui \"clauze\" la borcan,
de primăvara.
ce mai efecte modificate ale cauzelor vor fi,
compozitoare ajungi,
vor cânta alții după partiturile tale, fără drept de apel.

Tot nu m-am lămurit: despre ce fel de prezumții e vorba? De nevinovăție? Știi, ochiul meu, numai ingenuu nu este! Iar când vine vorba de dessous-uri feminine, devin insistent pâna la a mă convinge cât de sus, cât de departe, cât de ... și dacă sunt cu dantelă, dacă dantela are forme de \"s\" și ce se ascunfe ca forme după \"s\"-uri, dacă se mai disting modelele prin unele locuri, sau nu mai are importanță, ori dacă mai știu de unde am început și unde am ajuns.
Nu mi-a trecut prin cap să încerc să fac o fabrică. Nu știu dacă e garantat succesul afacerii.

Pe bună dreptate paiele au fost trecute în clasa produselor indecente. De la o vreme îmi trag automat pe față un iașmac, dacă văd, sau dacă numai presimt că voi fi confruntat cu un pai - e vorba de paiele se supt, căci de alea de dedesupt, alea de nunață \"gri perle\" mă înspăimânt de-a binelea. Mă cotropesc niște intuiții ... imediat exploatabile de orice femeie. Cum să spun ... devin vulnerabil.
La fel stau lucrurile cu tragerile astea de bretele, numai că sunt directe, sunt ceva mai sportive, nepervertite. Iar dacă porți pulover pe deasupra nici nu se văd, bătând în \"gri neutru\".

Ești tu cam tristă, dar cu pălărie arăți trăznet.
Acu\', că s-a făcut zi, dă-te jos de pe butoiul ăla cu fericiri, nu-l mai călări.

Cu Pan fluturii devin neverosimili.
Și alea alelaltele, cam la fel.

Acum, ce să mai spun,
o fi și el cam candriu,
oleacă nebun,
cu buze crăpate,
alergând pe deasupra substanțelor
peste toate echipamentele ...
aaa, dar vă rog să, amical,
să-l țineți subt o aripă aruncată,
asta așa,
căci nu se știe niciodată,
ce naște împleticirea de pântece înaripate

sunt câteva perle ...
culege-le,
fă un șirag,
restul nu mai contează.

E ... he ... te ... te,
că mai mult de două nu-s!
Ce mă zăpăcești tu de cap,
ia privește în valea ta ...
și spune-mi:
de-ale cui dealuri și văi fabulezi?
Mâine o să spui că
ai treișpepaișpe burice,
Statuia Libertății Pe Roate,
douăjdemii de Minunății de-ale Lumii
și mă vei obliga să stau pe coate
să te TeLeVe contemplu.
Știi bine că așa ceva nu se poate,
dar eu te voi servi la pat,
cu tot atâtea înghețate
- unele vor fi doar rațe umplute cu mieji de nucă,
iar piftiile ...
le dăm dracului de ducă pe tobogan.
Așa!\"

Tu schiezi.
Îmi veni o idee,
cum că că sunt \"fals\" la diezi,
da\' ai și tu \"chateau\"-ul tău brilliant,
cât să nu te mai încurci cu mine,
dat fiind că eu pescuiesc la copcă,
ceea ce pentru tine,
nu se cuvine - în fapt și în fine!

??? nu mai poate omu\' să facă o aliterație, un pasaj de rațe, o iubire, ceva acolo ... mama voastră de femei frumoase ce vă \"herați\"!

Ptiu!
te-am băga în sân.
Tot mazăre culeg pe ger.

n-a priceput H\"E\"ra cum era cu de-colt-erorile pistoale,
iar eu Heram emoționat ca Paris,
flăcăul ăla care a țicnit mizele
de-a stârnit Herele (herorile)
\"herrrrrrrrrare\" humanum est\" o fi bine?

uite, I o Ană ce s-a prins,
\'ca-i-ași ochișorii ei andini.
E a ... herea o dată.

... dar în iLyon,
o fată,
\'era toată,
da\' Paris \"dătea\" cu merele aiurea!

Vai de capul meu, dracu\' m-a pus să mă uit după voi. Acum tre\' să schimb ocheade când cu una când cu alta, până vi se fac ochii verzi.
Cu Bogdan stau lucrurile altfel. Mă uit la el și văd cum îi crește părul și-i intră în ochi. Nici nu mai are importanță culoarea vopselei folosite și nici măcar ce marcă e.
În rest vorbesc foarte serios, pentru că iubirea e un lucru mare, iar dragostea și mai și.

...
am regăsit Patrimoniul,
Moștenirea noastră transmisă
din Tată în Fiu.

Alelui\' și zvâc, cum ar veni. E \"parfum\"!

Revin,
eu nu sunt supărat până la urmă pe bere, ci pe faptul că scot alcoolul din ea, îl bagă la cherosen, iar arabii, care nu sunt consumatori de alcool, se urcă în avioanele lor bete ... și a văzut toată lumea unde se ajunge. Polonezii, băutori de bere alcoolizată și de votcă, încă de pe vremea Solidarității găsiseră drumul democrației și comportamentul consecutiv: au montat pe stradă niște vase - pisoare în termeni tehnici - așa încât, dacă avea omul o trebuință, să o satisfacă decent întorcând spatele, nu făcând eschibiționism sau, Doamne ferește!, o crăpare de bășică, ceea ce este sinonimul unei agresiuni fizice care necesită tratament îndelungat.
Al dumnevoastră devotat Redactor șef-adjunct
Berifor

Espresia sentimentelor mele cele mai largi - ca ș-un gest de gumilastic maximal îtins, până ce șade să plesnească - vă rog să serviți din partea mea, doamnă Redacție,

dar,
să mor dacă înțeleg de ce așteptați de la mine cadou, printre altele, o boală exotică, știind foarte bine că boala ce se cheamă \"a sifilizației\" a fost adusă din Antile, acu\' o juma\' de mileniu de sbalternii mâncători de cizme și curele ai lui Columb, Americo Vespucci (ba chiar și ei gustând) și de câțiva călugări catolici misionari, nemulțumiți de blenoragica civilizație greacă (tratamentul bolii noastre europene se făcea cu cenușă și cu un fel de sulfamidă naturală culeasă de pe plajele din insula Creta), în măsura în care cunoașteți că eu nu manifest preocupări pentru lucruri deja cunoscute, orientat fiind spre noutăți, spre ceea ce ne rezervă viitorul cel puțin pe termen mediu și lung - cum prea bine îl asemănați cu un depilat - cum ar fi o \"si\" \"da\", căci astfel ne putem replia asupra problemelor noastre de Uniune Europeană, cum denumea un mare specialist în culturologie: \"Frica în Occident\" trebuie să fie emergentă. Eu unul, ca și Dimitrie Cantemir, știu că pelagra a fost adusă din Brazilia, unde am fost eu, dar de!, ce să vă fac, dacă nu \"serviți\" mămăliguță - ca și mine de altfel - că doar mă sacrificam să vă privesc până la urmă cum vă luați la trântă cu pelagra asta; căci nici holera nu este europeană ci s-a extins prin ceea ce azi numim război biologic, agenții purtători fiind \"matorii\" dumneavoastră de pălincă și brevetarzi ai literei \"K\", literă pe care au luat-o de la Kiril și Metodiu, care veneau cu ea tot din Grecia; prin urmare să revenim la vaca noastră Grecia și Europa. Proastă, proastă vaca, dar cu o lungă civilizație în spate. La urma urmelor de ce nu ar mânca și zăpadă, în loc de iarbă verde? Până și iarba verde de acasă, ca să spun așa ne-a fost răpită de nord americani, care nu au vrut să se încurce cu răpirea unei vaci, pentru că ei sunt pragmatici - ca și domnia voastră de altfel. Păi ce, cu ursul carpatin nu e la fel? Las\' că știu eu! Ne-au adus niște bere, adică nu bere, ci ne-au vândut patentul pentru dozele de bere, că: aluminului e de la noi, vopseaua de la noi, mâna de lucru de la noi, berea din apă și malț de la noi, iar ei iau bani pe toate astea, iar noi, pardon de espresie, \"o luăm în mână\", căci e lucru certificat că berea nu este o băutură care să poată fi dusă acasă, ci rămâne acolo unde ai consumat-o. Iar ei o reciclează și pe asta - îngrășăminte, chestii, lanț trofic - dracu mai știe ce o fi asta! - vă mai scriu eu mâine, scuze, respectele mele, mă grăbesc!

Da\' lasă-l încolo de plaivaz,
aruncă-l,
pune-te frumos cu coatele pe pervaz,
ochește-mă cu spleen,
eu cad hipnotizat,
tu-mi furi galeții mei,
cu sistem motorizat.
Până-mi revin,
poți să-ți faci prin lume
de cap!
Să treci pe la vopsitorii de păr,
de ORL, de unghii,
de orișice,
să fii mișto,
întoarsă pe dos,
că mergem la dans,
te scoț în lume,
drept divă,
ca să nu cad de prost.
Să nu pui nimica pe tine,
eventual, ține de rezervă
niște patine cu rotile,
să am cu ce să gonesc după tine.
E vară, e cald,
e foarte bine,
noi mergem la dans
cu galeți motorizați
și cu patine cu rotile.
Facem spleen altădată,
după ce bem apă plată.

Domnu\' Ioanid,
tot eu sunt, intermediarul și mesagerul trilateralei ce o alcătuiți cu Dna. Redacție și Tamara. Am o veste proastă, una bună și o confidență specială pt. domnia voastră. De exemplu, Tamara nu și-a revenit, dar există speranțe vagi. A avut o tresărire când am strigat tare că i-am adus o sticlă, după care a căzut iar în nesimțire. Domnu\' Ioanid, se poate ... când s-a spart salteaua, Tamara era cu fața la saltea ... vă închipuiți ce s-a întâmplat, biata femeie a ingurgitat, nu se știe dacă din plăcere, prea multă apă. Sanitarii care au intervenit au întors-o cu fața în sus încercând o resuscitare, scoaterea apei din corpul dinainte prevăzut, dar Tamara s-a întors gemând iară cu fundul în sus. Acum așteptăm cu toții să-i treacă poftele. Mai vorbim după. Doamna Redacție zice că și-a revenit cu picioarele, ceea ce este bine, dar eu cred că are o mică afecțiune în altă parte - și-a montat pe ghete niște crampoane de ascensiune montană - și nu știu dacă e cazul să invit, pe șest, un psihodiagnostician, așa, amical, la o cafea ... Altfel se smte bine, doamna. Și-a băut cafeluța liniștită, apoi a executat programul obișnuit de cinci șase eugenii - m-a și întrebat care e diferența dintre eugenie și eutanasie ... E bine, ce mai, e foarte bine! Noi avem un coleg, Eugen, care se ocupă de câinii comunitari, de rromi, afro-americani și de apele carbo-gazoase. Confesiunea nu o mai fac. O comunic la redacție, iar dacă se aprobă, vin și eu în Canada.
Vă mulțumim că sunteți corespondentul nostru fidel. Am pus în pod un jambon la afumat pentru dumneavoastră. L-am marinat în vin roșu în care am pus și o coroniță de dafin, pentru aromă. Să nu înghițiți în sec, nu e Murfatlar, nouă ne place de-a lu\' Mare.
Noroc, sănătate, La mulți ani!
Cap limpede.

Nu mai știu!
Pe vremea mea visurătorul era însoțitorul nedespărțit al copiiilor. Câteodată ei, copiii, îl dădeau în păstrare unor bătrâni dragi. Atâta mai țin minte, restul seamănă cu alte povești.

Măi,
mie nu-mi arde de jaoacă,
dar privesc ades prin caleidoscop,
cu un singur ochi de ciclop.

sunt afon
în orele mele libere,
dar compun automat
leapșa pe litere.

(caleidoscopul e un ochean înfundat cu pietricele colorate, pe care tre\' să-l răsucești ca să cânte modele colorate ...N\'asa!)