Poezie
Fluturi nebuni
1 min lectură·
Mediu
Ne împletim,
ne împleticim
ca doi fluturi legați de aripi,
purtați de vânt
într-un dans aparent fără de noimă.
Ne dăm lumina
prin care ne fluturăm culorile
și câteodată vreo doi stropi de întuneric,
îndeajuns de negri
ca să ne facă umbră sub aripi,
pleoape
și pe sub pântece.
În răstimpuri ne ascundem capetele
unul sub aripa celuilalt,
pentru scurt timp,
atât cât ne trebuie
pentru a ne umezi buza crăpată,
a ne ostoi piepturile prin care trece vântul fierbinte
și pentru a adulmeca o floare.
După care,
parcă mai înverșunați,
mai amețiți și fără teamă de înălțime,
ne aruncăm iar
și iar
în acel zbor de fluturi nebuni.
Pan
13.01.2003
075.120
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “Fluturi nebuni.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/33956/fluturi-nebuniComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RCRCRodica-Hera CHIRIAC✓minunata!!!
0
FO
E superba. Mai mult de atat nu pot sa spun, dar cred ca nici nu e nevoie.
0
LBdacă privesc cu ochiul stâng văd o poezie frumos distorsionată, ca o melodie care iți place fără să știi de ce...
dacă privesc cu ochiul drept văd doar
vânt și fluturi, fluturi și vânt, mereu aceiași fluturi mereu același vânt...
depinde doar de tine să-ți dai seama ce e cu cei doi ochi...
am zis.
dacă privesc cu ochiul drept văd doar
vânt și fluturi, fluturi și vânt, mereu aceiași fluturi mereu același vânt...
depinde doar de tine să-ți dai seama ce e cu cei doi ochi...
am zis.
0
DDMie tare mi-a placut poezia asta pe care n-am inteles-o. Eu cred ca fluturii sunt nevinovati. Chiar daca sunt nebuni care cineva mi-a spus ca nu exista nebuni ci numai diferiti. Si tot cineva mi-a spus ca nu e bine sa judeci un nebun ca nici nebunul nu te judeca pe tine. Si acum nu mai stiu ce sa cred.
Intr-o zi am prins un fluture care nu era nici pe departe nebun si i-am smuls aripile ca asa fac toti copiii rai. Noaptea, in somn, mi-a aparut fluturele acela cu aripile smulse. Si noaptea urmatoare. Si urmatoarea urmatoarei. Imi aprea in vis si ma privea cu aripile smulse.
- Iti place cum arat? ma intreba.Si falfaia din cioate.
Nu-mi placea si voiam sa-i cer iertare dar se facea ca aveam gura cusuta. Un an intreg mi-a bantuit noptile fluturele acela. Pana intr-o zi cand l-am visat cu alte aripi. Ii crescusera altele si in nopate aceea si gura mi s-a descusut. Asa ca i-am spus la repezeala.
- Niciodata n-am sa mai smulg aripile fluturilor!
- Nu-i destul! m-a amenintat fluterele.
- Si nici capul mustelor.
-Nu-i destul!
- Si nici picioarele cosasilor.
- Nu-i destul!
- Si nici n-am sa mai omor vrabii.
- Nu-i destul!
- Si nici n-am sa mai mananc furnici si paianjeni.
- Nu-i destul!
- Si nici n-am sa mai umflu broaste cu paiul. Nici n-o sa mai inghit pestisori de vii. Nu mai tai cozile la soparle. Nu mai belesc serpii de piele. Nu mai pun râme in sandviciurile lui tata. Nu mai arunc cu paduchi in capul fetelor.
Pana la urma fluterele m-a iertat si a plecat din visele mele.
Dar de coropasnitele pe care le strecuram in buzunarele oamenilor cand mergeam cu tramvaiul fara bilet nu i-am spus. Cu asta am mai continuat o vreme.
Intr-o zi am prins un fluture care nu era nici pe departe nebun si i-am smuls aripile ca asa fac toti copiii rai. Noaptea, in somn, mi-a aparut fluturele acela cu aripile smulse. Si noaptea urmatoare. Si urmatoarea urmatoarei. Imi aprea in vis si ma privea cu aripile smulse.
- Iti place cum arat? ma intreba.Si falfaia din cioate.
Nu-mi placea si voiam sa-i cer iertare dar se facea ca aveam gura cusuta. Un an intreg mi-a bantuit noptile fluturele acela. Pana intr-o zi cand l-am visat cu alte aripi. Ii crescusera altele si in nopate aceea si gura mi s-a descusut. Asa ca i-am spus la repezeala.
- Niciodata n-am sa mai smulg aripile fluturilor!
- Nu-i destul! m-a amenintat fluterele.
- Si nici capul mustelor.
-Nu-i destul!
- Si nici picioarele cosasilor.
- Nu-i destul!
- Si nici n-am sa mai omor vrabii.
- Nu-i destul!
- Si nici n-am sa mai mananc furnici si paianjeni.
- Nu-i destul!
- Si nici n-am sa mai umflu broaste cu paiul. Nici n-o sa mai inghit pestisori de vii. Nu mai tai cozile la soparle. Nu mai belesc serpii de piele. Nu mai pun râme in sandviciurile lui tata. Nu mai arunc cu paduchi in capul fetelor.
Pana la urma fluterele m-a iertat si a plecat din visele mele.
Dar de coropasnitele pe care le strecuram in buzunarele oamenilor cand mergeam cu tramvaiul fara bilet nu i-am spus. Cu asta am mai continuat o vreme.
0
AFDistincție acordată
Cu Pan fluturii devin neverosimili.
Și alea alelaltele, cam la fel.
Acum, ce să mai spun,
o fi și el cam candriu,
oleacă nebun,
cu buze crăpate,
alergând pe deasupra substanțelor
peste toate echipamentele ...
aaa, dar vă rog să, amical,
să-l țineți subt o aripă aruncată,
asta așa,
căci nu se știe niciodată,
ce naște împleticirea de pântece înaripate
Și alea alelaltele, cam la fel.
Acum, ce să mai spun,
o fi și el cam candriu,
oleacă nebun,
cu buze crăpate,
alergând pe deasupra substanțelor
peste toate echipamentele ...
aaa, dar vă rog să, amical,
să-l țineți subt o aripă aruncată,
asta așa,
căci nu se știe niciodată,
ce naște împleticirea de pântece înaripate
0
MM
frumoasa
0
DINoi toti (ori aproape toti) \"ne fluturam culorile\"...ca niste fluturi,insa n-am ajuns (inca) pe culmile nebuniei...altfel am scrie tot asa de inspirat ca Pan.:)
0