Poezie
Cand
Un ocean, un soare, o uitare
1 min lectură·
Mediu
Cand
Cand ma simt doar un suflet
Indaratul unei umbrele colorate si arse,
Cu frica de ploaie si de Dumnezeu in san,
Imi place sa alerg pe calusei,sa-i strang intre coapse,
Fara teama in cerul gurii,sa ametesc in cercuri de fan,
Fara sa mai stiu de oameni cu vise
Atarnati imponderabili de departari invinse.
Cand mi-e sete, dau drumul la dusul cu ploaie,
Ma ling limbile de roua si stele
Si imi cresc picioare si gat de femeie, lungi.
Intre degete tin fire de iarba si curcubeie,
Iar de ma strange ia de copac cu inele
Stau cu genunchii la gura si nu mai numar
Ma asez cuminte pe-o petala de timp, fluida.
Cand imi vine sa te iubesc pana la prasele,
Fericirea ma lasa in urma
Holograma ruginita de ganduri si huma,
Iar daca sufletul mi se zbate intr-o calimara
De vise si cerneala,
Stau de vorba cu delfinii
Despre un ocean verde, un soare si o uitare
Ca o palarie cu ochii uzi, de caprioara.
5 ian.2003
095110
0
bravo Lavinia... cand scrii ne incanti ochii si sufletul...