Adrian Firica

am țopăit de bucurie că LaToya a rămas cum zici tu. eu mă pregătisem să o las altfel, dar ai fost ma iute. ai fost pe fază. ai bătut un purtător de ciorapi din fibre lycra. ei și ce! se face gaură în cer? nu se face, dar un curs de marketing ne-ar prinde bine, amândurora.
în ciuda tuturor acestor asemănări și deosebiri, sau tocmai de aceea, eu unul nu mestec gumă. mă spăl pe dinți cu pastă și periuță. dacă n-am pastă mă spăl cu sare. să fie clar!

Florine,
ține una în dodii:
două, că na, pe ele ...

Mulțumesc de comentariu, l-am pus pe raftul de sus, să nu dea copiii peste el.

Dragă Anton,
Iar nu m-ai înțeles, în adevăratul sens al cuvintelor. Ce-a fost, a fost la Chișinău. Să nu mai dezgropăm morții. Nu eu am fost acela care să dea buzna peste om, când îi e lumea mai dragă, invocând un pretext, cum a fost acela prezentat de tine: băi, în Chișinău nu se dă de băut după căderea întunericului. Și dimineața o fi la fel? mărturie stau pozele, cum că te-am tratat ca pe egalul meu și după căderea întunericului și la revărsatul zorilor.
În altă ordine de idei, Silvia s-a plâns de altceva, i-a părut rău că nu ne-a avertizat asupra obiceiurilor pământului românesc de peste Prut.
Întorcându-ne pe meleagurile noastre de mai la sud și în actualitate, țin să revin la comentariul anterior. N-am de gând să țin în mână un volan de automobil, Doamne ferește! Eu țin în mână altceva. Pe de altă parte, la ce dracu\' ar folosi să duc volanul la gură? Sau să \"dau volanul peste cap\"? Păi spune și tu!
Voiam să spun că nu mă mai ajung cu banii, că, prin urmare, am ajuns la buza paharului. M-am decis, așadar, să mă fac \"șef-iar\", sau \"șăf-iar\". Adică să circul cu automobil de la stat, mie să-mi rămână banii pentru perpetuarea obiceiurilor mele bahice, iar la conducere să stea un conducător profesionist, care nu duce volanul la gură, cum o fac unii conducători ai noștri, întorcând lucrurile, \"ca la Ploiești\"

cred că ești în cârdășie cu șoferii ăștia de mașini mari, că te tratează, din respect, cu câte ceva și îți livrează narațiunile gratis și suplimentar.
cred că mă fac \"șefiar\", că m-am săturat de transportul în comun, iar taxiurile mi-au împuținat tainul ... beau numai la pahar.

poezia merita o soartă mai bună. din păcate e \"trecută cu vederea\", nu e \"văzută\".

- cu ani în urmă, trei tablouri ale lui Ștefan Câlția erau ignorate de membri unei comisii, comisie care trebuia să decida ce tablouri vor fi selectate pentru Bienala de pictură; Corneliu Baba, însă, a adus și readus tablourile lui Ștefan sub privirile acelor decidenți, până ce s-a făcut dreptate -

e nedrept ca o așa de frumoasă poezie de dragoste să fie ignorată!

ce căutare ai la ... bărbați, cu toată umezeala ce-o invoci!
...
ții musai la \"ca ... cireșii\"?
nu vrei tu:
ca merii, ca perii, în mijlocuțul verii?
- vărul verii, cumnatul leli -
Dacă modifici, te invit la SUCURII RECI, ca la Piața Delfinului, cu doi d-alde \"i\"

Liviu, Doru,
Miu e dintr-o comună de lângă Roșiori. Am fost coleg de liceu cu el. Poetul Anghel Gâdea ne-a fost amândurora profesor de limba și literatura română.
A absolvit Facultatea de litere din București. O vreme a lucrat la Institutul de literatura și a și predat la una din catedrele facultatii. Are doi copii, daca nu ma insel, din care unul calca pe urmele tatalui, fiind la randul sau poet

draga Toșa,
conceptul de \"solidaritate digitală\" nu îmi aparține. l-am împrumutat săptămâna trecută de la domnul Iliescu. cum care domn Iliescu? Președintele Iliescu! ședeam eu pe canapea și mă pătrundeam de sensul cuvintelor domniei sale și ce mi-am spus: ce-ar fi să experimentez. aveam și \"cu cine\" și \"pe ce\" și \"de ce\". am descoperit ca expresia e \"poli-semantica\". ce de semanteme au mai iesit!

he, he, he! un sat mare.
cam asta vrei să spui.
mai că sunt tentat să citez din ... Maria Tănase: hire-al dracu\', dom\' primare,/ c-ai pus prin sat felinare,/ de la cârciumă beat vin,/ merg pe gard, de drum mă țin./ de la crâșmă merg spre casă,/ mă trezesc c-un far în brață./ etc.

ești deja obeză.
mănânci mult, nu faci mișcare, exceptând traversările alea episodice, care nici nu sunt reale pentu că sunt făcute cu ochii închiși.
o să te muște până la urmă căprioara.
are să îți muște frica, admirația, guduratul, admiratul naturii ș.c.lantele.
în cele din urmă o să te pape.

\"claustofobii\" e din altă lume, nu din aceea a poemului ăsta criptic.
poate mă ajuți să ies din liftul ăsta în plină piață. am să mă descurc, chiar dacă sufăr de \"agorafobii\" - asta așa, ca să mențin pluralul.

Anca, Felicia,
vă mulțumesc pentru vorbele de unică folosință.
nu le pun la reciclabile. din egoism am sa le țin numai pentru mine

frumoasa recolta de perle o sa aveti ... peste vreme, peste timp.
orice firișor de nisip sădit între buci, aduce cu sine un șirag de orgasme, care ...
care vintre? ce fel de? defectiv, că de așa sunt vintrele. astea.

mor de invidie.
vreau să scriu și eu așa dens și așa curgăcios și așa ca și cum respir gratis și să joc zaruri și să nu mă întrebe nimeni nimic.
pe urmă, când am să trec pe lângă Doamne Doamne o să-L salut și o să-l întreb într-o doară: tot liber, tot dezinteresat?
și nici nu mă interesează ce o să spună.

citind poemul ăsta am avut strania senzație că pe partea mea dreaptă se scurg pământul și o mulțime de evenimente. că se scurg înainte.
pe parte mea stângă, tot pământul și tot o mulțime de evenimente se scurgeau însă îndărăt.
am încercat să scap de obsesia asta, dar nu pot.

Domnule Nanu, (Anton, pentru intimi)
mă găndesc să vă invit la o sesiune de comunicări pe teme expresioniste. Expresionismele, după cum lesne se deduce, sunt o stare proprie oricărui creator. Bunăoară, Creatorul lumii după ce a făcut și a dres a fost cuprins de o deprimare teribilă, care mai durează și în zilele noastre, puține câte ne sunt ele date. Nu mai vorbesc de regrete, care, presupun, sunt eterne. Așa și eu, stilistic vorbind, nu fac decât să repet, până la absurd, această inițială exprimare exprsionistă.
Sfatul meu, în ceea ce vă privește, e să vă tratați cu altceva. Apoi, dacă intenționați să deschideți propria farmacie să știți că vă sprijin. Consider că este o afacere bună. Mă aștept la orice incomensurabil din partea dumneavoastră. Chiar pe credit!

Presupun că nu voi fi pedepsit dacă nu pun accentul corect în cuvântul TRIPTIC. Implicit, vei spune: bine, bine care-i legătura?
Păi legăura-i aceea care face cele trei strofe să se acopere una pa alta, să stea și închise și întredeschise și deschise. Într-una din stările ferecăturii e taină mare, într-alta e doar întrezărire, pentru ca până la urmă să se facă, în definitiv, lumină.
Desfăcând, văd că vorbirea-i despre viață și moarte. Deocamdată e doar gând. Nu face umbră. Nu-i îndoială. Și mai sugerezi că orice gând e bine să fie urmat netulburat, fără opreliște. Nu se face judecata, înainte de facere.
Lacul oglindă? Atunci să vorbim despre puterile ei - ale oglinzii - de retenție. Mijlocitor, devenită, tocmai de aceea.
În sfârșit să alcătuim cuvântul: sămânță. Am trecut!

gândești absurd, prin urmare ești un bărbat frumos.
noi ăștilalți, toți, am devenit îngeri asexuați.
nu mai înjurăm, până ce scrii IMNUL.

ori ai aderat la o sectă platonică, ori ai facut-o de capul tău, altfel nu se poate.
sociologia e o știință prea tânără și tocmai de aceea puțin pervertită - asta apropo de \"tivul\" de sub titlu.
LA și RE, în unele cazuri, fac acrobații pe sârmele unui portativ - dacă recunosc lucrurile astea, nu înseamnă că sunt și un interpret bun.
Construcția mea dizarmonică m-a îndreptat către silogistică, tocmai de aceea îmi place concluzia:
\"cineva, tot mai rar, ne mai trage de sfori
însă noi vom muri ca un grup statuar\"

curiozitatea e un fapt de curaj, deprimarea ține de metafizică.
în primul caz oglinzile se sparg, în cel de-al doilea nici abur nu se strânge pe oglindă. ce mai rămâne, ar fi sentimentele, dar despre ele nu știu să decontez.