Poezie

1 și 1

jurnal cu tine, o lighioană și restul lumii

1 min lectură·30 august 2004

Mediu

împrumutasem din timp un ceas și o privire mai lungă de la un vultur pleșuv

mă adăpostisem în ultima ta clipă disponibilă

celelalte clipe urlau din întunericul unor eclipse neanunțate

cineva trăsese cortina peste nopțile albe

icar se sprijinea de aerul ceros al zborului său îndrăzneț

într-un colț mai periculos eu jucam zaruri cu minotaurul

aruncam 1 și 1

apoi visam un război în care născându-ne morți

Dumnezeu ne arunca liberi

alegeam

apoi ne ierta cu aceeași iertare pe toți

peste îmbrățișările noastre uitările cădeau ca un grilaj de tăcere

când zidurile ni se lipeau de pielea cețoasă

nu ne mai miram

întrebările se desprindeau ca o coajă prea arsă

sub care tresărea carnea unor tineri uitați încă în noi

aruncam zarurile dar nu se mai întorceau

așteptam

o ploaie gri ne hașura așteptările

plângeam

era un semn de iubire să ne lăsăm să plângem

din când în când venea un pește opac

îmi tot spunea ceva dar nu ințelegeam

probabil cânta

era un semn...

apoi visam un război

din care să nu ne mai întoarcem nici Noi

044.632

Despre aceasta lucrare

Autor: ioana negoescu
Tip: Poezie
Cuvinte: 178
Citire: 1 min
Versuri: 27
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

ioana negoescu. “1 și 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/84710/1-si-1

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

A A✓30 aug. 2004

Pe de o parte mă bucură frecvența cu care postezi în ultima vreme, pe de altă parte... scrii atât de bine încât nu pot de fiecare dată să-ți spun cât de mult îmi place. Una și una.
Îmi amintește de poezia lui Mat, mai mult decât altele.

A.

Distincție acordată

W wqa✓30 aug. 2004

frumos, curgi cu aceeași intensitate pe întreaga durată a poveștii, zvâcnind parcă sistolic și lin în același timp \"apoi ne ierta cu aceeași iertare pe toți\"... o poveste în care trăirea se simte acut în fiece vers într-o dorință la fel de acută de a o împărtăși spre a nu se mai stinge...
numai bine!

Distincție acordată

AF Adrian Firica✓30 aug. 2004

mor de invidie.
vreau să scriu și eu așa dens și așa curgăcios și așa ca și cum respir gratis și să joc zaruri și să nu mă întrebe nimeni nimic.
pe urmă, când am să trec pe lângă Doamne Doamne o să-L salut și o să-l întreb într-o doară: tot liber, tot dezinteresat?
și nici nu mă interesează ce o să spună.

IN ioana negoescu✓31 aug. 2004

Andreea, mă bucur că ești aici; nici eu nu pot să-ți spun întotdeauna cât de mult îmi plac poemele tale, dar te asigur, le citesc și mă regăsesc...

ioan ravel, ai surprins esența mesajului meu; îți mulțumesc!

Adrian, mi-ai făcut o mare și foarte plăcută surpriză comentând sub textul meu; nu aveam intenția să stârnesc invidii:) ; hai să mai aruncăm zarurile să vedem ce mai iese...