Adrian Firica

Dana,

comentariul meu nu e cu \"nanu\"!
e unul despre poemul tău.

\"Acum\" m-a satisfăcut... estetic, pe mine:

\"Multe zile-a așteptat
Până când s-a arătat
Iar, acum când s-a încălzit. [P. VIII (mss. 8)]\"

este un haiku. este un \"haiku\" de dinainte de a fi impuse rigorile 5, 7, 5 \"artizanale\" ale \"secoliștilor XIX-piști\" japonezi.

dar și astea \"placute\" de voi mi-au plăcut.
toate mi-au plăcut!

așa o fi, că prea o spui cu foc: \"finis coronat opus\".

\"oarecare\"!?

albirea părului e și ea,într-un fel, alunecarea înspre roșu. desigur!

dincolo sunt semnalele vocale.

Domnule Tiberiu Mihuț,
nu mi-e cu \"bănat\", nici cu \"apropo de prima line\".
Apoi, cum nici nu am mâncat împreună și nici nu ne-am pus capul la treabă amândoi, nu stă-n firea lucrurilor să accept ceea ce dumneavoastră-mi cereți: \"eu aș zice să spunem\". Expresia vă aparține, vă privește și poate că aveți dreptate... în sensul și în felul dumneavoastră de a intelecta!
În dreptul meu spun că dicționarele definesc atât \"bisect\", cât și \"bisextil\", a fi fiind ortografieri corecte ale adjectivului ce desemnează caracteristica unora dintre ani de a avea 366 de zile. Din câte știu eu, are întâietate termenul care circulă prin gurile oamenilor în mod curent, nu \"bisextilul\" dumneavoastră. Nu de alta, dar mintea omului, mai ales a celui din zilele noastre, o și ia razna; \"bisextil\"-ul ăsta venind... ca apa la moară.
Ca să nu mă las dus de ape: considerați că era necesar ca, în primul rând al scrierii mele să fac o dizertație despre: disputele și anomaliile cu privire la stabilirea calendarului de către unii și alții dintre administratorii Imperiului Roman; acceptarea acestei măsuri administrative de către unele și altele dintre dregătoriile cultelor; modul în care unele și altele dintre confreriile oculte interpretează sau impun propriul calendar?
Dacă făceam așa ceva, \"în primul rând\", în \"al doilea rând\" trebuia să fac o dizertație despre inteligență, înțelepciune, pricepere, cunoaștere, cultură și multe altele. Se alegea praful și pulberea. Ne alungau oamenii cu pietre, iar guvernanții se căcau în capul nostru tare, moale, sau în rafale.

Domnule Mărginean,
va accept lângă mine ca mâncător de mujdei.
În ceea ce privește condiția dumneavoastră de cititor al textelor mele... constat că vă pierdeți timpul: \"ca și cititor\" de aiureli. Nu aveți \"și\" altceva mai bun de făcut? Poate aveți un par. Poate va fi ca și cum o să vă-nvârtiți în jurul lui. În viitor, desigur! Vă asigur!

Silviu,
dacă e să discutăm ca-ntre noi, bărbații, apăi să știi că nici cu hohenții nu mai merge, că uite: prințul Duda a spus zilele trecute că dacă o fi nevoie se face și rege al tuturor românior, dar că din 10 mai anul curent nu va mai reprezenta Guvernul României prin fața caselor regale ale lumii, fiind teribil de nemulțumit.
mai multe nu a spus. adică nu a precizat care sunt motivele nemulțumirilor sale princiare, deocamdată.

Amalia,
ai toată recunoștința mea. ești singurul om care a intuit că sunt apolitic, că de fapt sunt un împătimit al puzzle-lor.
imediat ce o scot la capăt cu ultimul puzzle, îți împletesc un șnur de mărțișor de damă: fir alb și fir roșu.

Ludwig Wittgenstein nu mi-e nici mamă nici tată.
are el legătură cu codul chelnerilor tot cam așa și cam tot atâta cât mai are unul, Ludwig Beethoven, cu limbajul modern.
acușica, să știi că Wittgenstein nu e cel mai bun reper pentru un curs \"chelneristic\", el fiind unul dintre autiștii celebri.

Liviu,
trebuie să-i cumpărăm Danei un bloc-notes nou, că văd că nu mai are \"locuri libere\".
pentru autografe ți-a lăsat un loc la geam?

La mai mare!

intenție nobilă, text scurt. performanța literară... \"0\" - zero!
nu e la îndemâna oricui să facă o \"retorică\", dintr-o frază. aici performanța e de nota \"10 cu felicitări\"

dispărut
fără urme vizibile în incendiul profețit de cei ce ne-au iubit îndeajuns ei construiesc poduri
fiii noștri sunt vii case prelungi cu vedere spre nord
am înțeles

niciodată vămile fumurii ale iernilor

traversându-ne cu indiferență să rămânem aici ascunși
- prin trenuri de noapte viermuind cu delicatețea boemilor devorați în cercuri de apă -
și distanțe de foc să rămânem aici - tristețea noastră în nopțile cu lună rotundă va străluci până departe și cai negri îmblânziți inutiam căutând înserarea
aprig am însângerat lumina semenilor printre ierburi înalte
- când am găsit-o ne-am desfăcut unii din alții în stoluri conturul - trupurile noastre pipăie și acum întunericul hrănit cu el
departele
târziul

steaua nevăzută cade odată cu noi care ne-am iubit îndeajuns
fiii noștri sunt vii
construiesc poduri și case prelungi cu vedere spre nord

nu am înțeles niciodată
vămile fumurii
iernile traversându-ne
trenuri de noapte
delicatețea
cercuri de apă
distanțe
foc
să rămânem
aici
tristețea până departe în lună rotundă și cai negri îmblânziți inutil

am căutat înserarea

aprig am însângerat lumina semenilor printre ierburi înalte
când am găsit-o ne-am desfăcut unii din alții în stoluri

conturul trupurilor noastre mai pipăie și acum întunericul
vom hrăni cu el
departele
târziul
și steaua nevăzută de nimeni

ce va cădea odată cu noi?

...
primul tău \"verset\" mi-a adus aminte de un banc:
cică Neil Armstrong, când dădea să pună piciorul pe Lună, a zărit, la \"picorul\" modulului lui lunar un nene cu sarică și clop.
- tu, cu ce-ai venit aici?
- cu brânză!

așadar, omul provine din Mărginimea Sibiului!

scurtul text e o invitație spre cucerirea sublimului, respectând porunca a șaptea.

o nu, autorul nu preacurvește! dimpotrivă, e de o sinceritate absolută. numai că, de auzit aud cei care au urechi de auzit.

nu sunt partizanul comentariilor justificative. nici acest texte nu sună a justificare. nu sună a pledoarie \"în apărarea\" a ceva sau a cuiva.

e sunetul goarnei sincerității. atât.

molamour,
abia aștept să ne mirosim,
unde trebuie să vin?
așa de tare m-am rătăcit...
mă simt precum un cur gol!

am cumpărat cola:
favorizează gastrita;
cu mentol produce o mică explozie - la mythbuster au măsurat 9.5 m, manechinul acela moare. (te uiți și te iei numai la/după toate prostiile televizate; n.n.!) nu vreau niciodată finalul. beau cola. lucrurile bune sunt rele.

SUNÃ!
sun-o pe doris
nu suna \"la ea\" ca să treacă pe la mine.
comunică prin semne cu căștile
prin urechi, mișcă buzele, mâinile trupul,
aerul.

Hm,
în sfârșit am dat drumul câinilor, nu \"la câini\".
cu METANOL se produc explozii, nu cu aerele de menta \"ciungată\" din mintea ta.
Pa!

*

alaltăieri, o doamnă și-a depășit atribuțiunile materne: a zburat de la etajul al cincilea al blocului, cu plod cu tot... în pământ.

nicio noimă n-ar avea,
patul numai cu saltea.
dacă e pe ea o Ea,
probăm arcuri... și-o podea.

Paradoxal, orice s-ar spune,
E sigur că și ea... și-o pune.
Aiurea e că dumneata,
Pierzi timpul... cu a \"dubita\".

fără doar și poate crez
- de se face referendum -,
ba chiar că o să și votez,
doar de-s urne... de bitum.

și-ăsta-i numai începutul,
că va fi taxat și tocul,
flecul de pantof și pixul,
tastatura și purfixul.

de când cu broaștele astea cu yale, nici nu se mai poate uita omul pe gaura cheii.
voiam să spun că satisfacerea curiozității a devenit și ea o \"gaură neagră\".
câtă energie se consumă, câtă energie se risipește de o parte și de alta a unei încuietori cu yale!

Carmen,
nu e eufemism. de eufemisme se ocupă legendarele mele personaje Ludovic și Norica.

tu doar storci batista mea plină de lacrimi.

dacă e să o spun pe aia dreaptă, ăștia doi sunt în stare să tocmească niște asasini. asasinii vin și ne omoară. după ce sunt prinși, asasinii spun cine i-a plătit, numai că Ludovic și Norica nu sunt vinovați, ci sunt curați ca lacrima.

d\' aia plâng eu în hohote!

din păcate lumea zice că fac bâlci justițiar.