Manuscrisul Babel-Or

Notă asupra ediției \"Manuscrisul Babel-Or\" nu a apărut până acum într-o ediție completă. Evoluția Microsoft Windows - ajuns, în fine, în configurație Vista -, Mozilla Firefox, Google și expansiunea blogului au făcut însă ca lucrurile să meargă nesperat de bine și de repede în ultima vreme, reușind astfel să-mi închei munca. Fără îndoială că viitorul are să aducă și alte surprize plăcute iubitorilor celor douăzeci și patru de poeme. Cartea va detrona, desigur, romanul Codul Da Vinci din toate topurile. Dan Brown are meritul de a fi spart codul lui Da Vinci, numai că a înțeles și a lipit pe dos mesajul leonardian; altfel spus, a expus rezultatele în alt limbaj, în cel scris, adică \"priviți niște litere\". Codul leonardian este unul exclusiv vizual, optic. Codul spune să ordonezi literele de la dreapta către stânga și \"să privești\" incifrarea în adâncul iluzoriu al apei unei oglinzi, nu în paginile unei cărți. Trebuie să vezi cu ochii virtualitatea. Romanul lui Brown nu are o poză măcar! E ca și cum m-aș apuca eu acum să vă povestesc în scris partea cu laserele dintr-un spectacol al lui Jean Michel Jarre. În ceea ce priveșta ediția de față, dificultăți eu nu am avut, pentru că am cules textele din lumea virtuală, urmând să le readuc în aceeași lume virtuală. Solicitări au fost, atenția și flerul mi-au stat tot timpul sub presiune. Am fost atent să nu pierd texte fundamentale și să nu confund capra cu varza. Flerul m-a condus numai spre textele inițiale/originare ale \"Manuscrisului Babel-Or\" și tot el a fost acela care m-a făcut să descopăr și locul/ordinea poemelor. M-am străduit să dau ediției de față o ținută științifică, însă am păstrat caracterul personal al fiecărui poem, fără a exagera în latura unificării stilistice. Am folosit acolo unde trebuie \"ă\", \"â\", \"î\", \"ș\", \"ț\", însă nu am scos, adăugat, mutat semnele de punctuație, ci am lăsat fiecare semn acolo unde și când a fost pus de autoarea anonimă. Prescurtări P. - poemul. mss. - manuscrisul. (...) - textul nu a putut fi reconstituit. Bibliografie Mozilla Firefox Google Cuprins Statuile nu simt - [P. I (mss. 23)] O secundă - [P. II (mss. 24)] Idei nescrise - [P. III (mss. 6)] Esența armoniei - [P. IV (mss. 7)] Poteci - [P. V (mss. 1)] Mi-e dor - [P.VI (mss. 2] Vis blând - [P. VII (mss. 3)] Acum - [P. VIII (mss. 8)] Templul - [P. IX (mss. 4)] Chemarea - [P. X (mss. 5)] Cădere - [P. XI (mss. 9)] Grinzi în flăcări - [P. XII (mss. 10)] Mirare - [P. XIII (mss. 11)] Timp - [P. XIV (mss. 12)] Candoare - [P. XV (mss. 13)] Pământul florilor - [P. XVI. (mss. 14)] Iubire - [P. XVII (mss. 15)] Contraste - [P. XVIII (mss. 16)] Tacit - [P. XIX (mss. 17)] Compatibilitate - [P. XX (mss. 18)] Gânduri - [P. XXI (mss. 19)] Oglinda inimii - [P. XXII (mss. 20)] Integrare - [P. XXIII (mss. 21)] Fecioara - [P. XXIV (mss. 22)] Manuscrisul Babel-Or Statuile nu simt Dragul meu, Am vrut să iți fiu viața, dar nu m-au lasat decât prietenă să îți fiu, Am vrut să fiu lacrima ta, dar am rămas doar umărul pe care plângi, Am vrut să fiu eu cerul tău, dar m-am transformat în zâmbetul ce-ți luminează ziua, Am vrut să fiu inima ta, dar îngeri mi-au spus să te iubesc doar, Că nu vei păți nimic, m-au mințit căci tu acum ești rănit. Am vrut să îți iau durerea din tine, dar m-au lăsat doar să ți-o alin, Am vrut să îți închin o statuie, dar au zis că statuile nu simt Așa că îți dăruiesc niște cuvinte ce reprezintă sentimentele mele. Am vrut să te transform în vis, dar nu te-aș mai fi întâlnit. [P. I (mss. 23)] O secundă Trupurile noastre mint, Își spun povești urâte și amare, Se ofilesc la răsăritul soarelui Și reînvie la apus. Te amăgește acum, o clipă. Te privește suav, o secundă. Mâinile noastre înjură. [P. II (mss. 24)] Idei nescrise Tu cel ce acum citești rânduri uscate Privește profunzimea ideilor încă nescrise și gândește-te la bucuria amintirilor! Trăirea în trecut face din noi ființe urâte. [P. III (mss. 6)] Esența armoniei Violet și alb, Armonii eterne. Îmi decolorez nebunia, Îmi îndoliez iubirea Și am să mor de ziua mea... Afară e tist, Lumea e crudă. Îmi sugrum speranța, Îmi nimicesc esența. [P. IV (mss. 7)] Poteci Ce frig le-a fost pădurilor aseară Când vântul de pe trup li s-a desprins Călcau mistreții parcă dinadins Pe glasul cald al frunzelor, de-o vară. Și lupii reci treceau cu câte-o moarte În fiecare dinte și-n priviri, Adulmecând potecile subțiri. [P. V (mss. 1)] Mi-e dor Mi-e dor... Mi-e dor de anii ce-au trecut. Mi-e dor de ghiocei frumoși. Mi-e dor... de ochii tăi frumoși Mi-e dor de tot ce a trecut (...) Mi-e dor... Mi-e dor... Mi-e dor de tine... [P.VI (mss. 2] Vis blând Seara, înainte de culcare stau afar\' în ceață și privesc în față... gândindu-mă la mâncare Dar dintr-o dată-n gând Știu că tu te gândești la mine Și eu trebe să mă gândesc la tine... Și încep un vis blând... [P. VII (mss. 3)] Acum Multe zile-a așteptat Până când s-a arătat Iar, acum când s-a încălzit. [P. VIII (mss. 8)] Templul M-am plictisit de tot, M-am plictisit chiar și de tine. Chiar dacă încerc, nu mai pot... M-am plictisit chiar și de mine. Lumina nopții care curge Din templul cel întunecat, Întunericul zilei merge Spre fapte ce s-au încheiat. Oamenii sunt niște vrăbii aruncate, Ce zboară prin tufișul vieții, Ca două năluci scuturate. [P. IX (mss. 4)] Chemarea Întins prin negură-ți pândeai prada, cea care mereu a fugit de tine și pe care ai urmărit-o necondiționat. Cu brațele lungi ai atins un deget, Apoi te-ai năpustit asupra trupului. [P. X (mss. 5)] Cădere Un fulger răsare, Străbate văzduhul, Atinge pământul, Și moare. Tunetele de fier, De din depărtare, Se aud cam tare, Apoi pier. O ploaie vivace, Începe atroce, Atacă feroce, Nu tace. Băltoace de apă, Se strâng în grămade, Dar ploaia tot cade, (...) [P. XI (mss. 9)] Grinzi în flăcări E miezul nopții, Îngere al morții Același înger care Ia a mea suflare Dar tu ai să mă prinzi Flăcări sunt ca grinzi Pe care mă așezi Þi-e frică să mă pierzi Ești îngerul negru Ce-nlănțuie cerul Ești înger din iad [P. XII (mss. 10)] Mirare Albă-ca-zăpada, Dulcea domniță, Privea prințul pe geam Ca o garofiță. Cenușăreasa, dusă la bal A dansat și a cântat Lumea-ntreagă s-a mirat De talentul ei minunat. Mică sirenă, înotând în ocean. [P. XIII (mss. 11)] Timp A căzut o frunză-n vânt Vântul o duce departe Natura moare ca o floare Tremurând… Timpul se scurge ca un gând Deschid o carte Nimic nu-i scris, nici o culoare Și totul moare… Un om în vârstă văd plângând Căci n-are parte… Că vede numai supărare Nimic nu are… Bătut de soartă, eu țipând C-un gând aparte Tristă și mai tare, Vreau răzbunare… Și-n lumea asta trec visând. [P. XIV (mss. 12)] Candoare Aș vrea să fiu o floare Ce moare, după prima sărutare Vântu-l să mă poarte-ncetișor De-al tau dor. Ca și omul, floarea este, Ea se naște, apoi crește Dar ea-i pură și curată. [P. XV (mss. 13)] Pământul florilor (...) bunica la telefon vorbește iar denisa muncește pământul florilor era uscat denisa s-a gândit că ar trebui udat în bucătărie se duce și o cană cu apă caldă aduce (...) [P. XVI. (mss. 14)] Iubire Te-am cunoscut în zi de toamnă Când totul m-i se părea pustiu Și m-am îndrăgostit de tine Fără să vreau, fără să știu. Te asemăn unui soare Ce plutește lin pe cer Iar eu fiind întinsă mare O singură rază-ți cer; O rază plină de iubire O vorba dulce și un sărut. [P. XVII (mss. 15)] Contraste Fulgi mari de nea, Dansează în bătaia, de vânt, Aspră la atingere, Nelăsâdu-i să cadă pe pătura pufoasă de omăt. Iar la fereastra plină, cu desene construite de fulgi giganți de zăpadă, Stau chip stingher și inocentă, Nelămurită și singură, Neștiind ce se petrece în jurul lui. [P. XVIII (mss. 16)] Tacit Miez de noapte... nu mai aștept... Mă strecor ca o felină... Doar inima-mi zvâcnește-n piept, Clipa nu-ntârzie să vină. Aceeași senzație, iar Mi-aprinde sufletul din nou. Afară bate vântul rar, Te chem... aud doar un ecou (...) Gândesc ceva, simt altceva, Rațiunea nu e la mine... Odată puteam controla Tot ce era rău sau bine. Acum inima-i stăpână Pe trup, minte și voință. Uit totul... ia-mă de mână, Știi... mai am doar o dorință... Mă-ntrebi tacit de vreau sau nu... Nu vreau... nu pot... și totuși vreau... În mine totu-i ambiguu; (...) [P. XIX (mss. 17)] Compatibilitate Acum privesc spre un trecut Când ți-am cedat și m-ai avut Și-acum mai simt acel sărut Și mângâieri pe-ntregul trup.[P. XX (mss. 18)] Gânduri M-am aruncat în patul ud Și-am sărutat primul venit Lenjeria de pat, mătasea, fardurile erau inutile în acea zi Bărbatul mai presus de gânduri Femeia mai presus de nuduri. [P. XXI (mss. 19)] Oglinda inimii Atât. O pată de sânge pe noul covor O mână ce atinge al meu dor O oglindă întoarsă O inimă arsă. Seninătatea cu care-mi spui că mă iubești Mă cutremură și mă face. [P. XXII (mss. 20)] Integrare Extragem radical din necunoscut Și integrăm totul în absolut. Fericirea mea s-a pierdut pe cărarea inimii tale. Morbide gânduri mă cuprind. [P. XXIII (mss. 21)] Fecioara Zâmbește acum, fecioară! Te-ai născut a doua oară. Mâinile tale prinse-n goblenuri Dansează suav în adierea vântului. Alungă-mă din umbra pașilor tăi! [P. XXIV (mss. 22)]