O zeamă de… cuvinte (3)

* Omul n-a provenit de la maimuță. A coborât de pe Lună. * Femeia-i ca trandafirul… cu ghimpi. * Gândul este material. Se transmite de la om la om. * Anotimpurile anului se aseamănă cu viața omului: primăvara Pământu-i ca un copil, vara – ca un tânăr, toamna – ca un adult, iar iarna – ca un bătrân cu pleata-i dalbă. * Cartea e cel mai bun prieten. Nu te trădează. * Omul guraliv macină vorbe goale, ce prăfuiesc ochii interlocutorului. * Scriitorul este evaluat după moarte. * Paradox: câinele bun se consideră cel rău, iar cel bun – rău. Nu-i ca la oameni. * Dacă globalizarea va stârpi violența, nu-s contra. * Flămându-i mai rău decât sătulul. Face scandal (revoluție). * Naționalitățile-s ca florile. Sunt felurite. * Omul ca pomul. E măcinat de timp și cari (boli). * Lucrului pierdut îi simți prețul. * Stâlpul e punctul de sprijin al bețivului. * În junglă: o maimuță citea cartea „Proveniența omului”. * Acolo-i bine unde noi nu suntem. Dar când ne ducem încolo, ducem dorul de casă, de patrie. * Dacă ar fi fost o limbă pe Pământ omenirea demult cucerea Cerul (trăia în Rai). * Cât n-ar învăța omul, tot una nedesăvârșit moare. * Lucrul făcut de tine îl apreciezi că merită un preț dublu. * Lumânarea plânge. Știe că moare. * Poporul e ca mulțimea de nisip în ocean, iar talentele sunt mărgăritarele găsite în el. * Prin tăcere tot spui ceva. * Omul cu speranța trăiește. Cu ea se duce și în mormânt. * Toate drumurile duc spre moarte.