Adrian Firica
Verificat@adrian-firica
Adrian Firică: s-a născut la 6h și 20', în ziua de 22 noiembrie a anului 1951, în maternitatea din Negrești, județul Vaslui. Copilăria: fragede exerciții de supraviețuire; progresează intelectual citind orice, pictând, scriind versuri și piese de teatru în metru antic. Adolescența și tinerețea: își începe cariera de manager cu…
Colecțiile lui Adrian Firica
poema asta nu este decât o ilustrare a faptului că femeia a inventat lanțul. verigă cu verigă și verigă de verigă se poate demonstra asta:
un intro derutant suav
nu pentru ca să te șochez
atunci ne putem întâlni față în față
mâna ia-o și folosește-o întocmai
mă ofilesc de plictiseală lângă tine
doare onestitatea
ce decurge de aici
se va impune de la sine.
...
ete că mi-am scos ceasul de buzunar la vedere.
ete că și ăsta are lanț!
Pe textul:
„mesajul meu pentru tine" de gena gurau
uite cum stă treaba cu \"coatele\" lui Da Vinci, atunci când făcea pe pictorul (că atunci când făcea aparate de zbor, pușcării, mașini de tortură, tancuri, scene turnante sau organiza \"parade de mode\" pentru lumea mondenă - nu știu cum și de ce le făcea!?):
Da Vici lua în mână (în dreapta, pentru că era stângaci!) o chestie (o baghetă, care are la un cap înfășurată o cârpă, ori vată, ori câlți) care se numește \"main stops\" și își sprijinea cotul pe talie, sprijinea mai apoi bagheta, cu partea capului înfășutat pe marginea tabloului umed, apoi sprijinea cotul mâinii stângi pe această punte și dădea din \"poigne\" ca să facă toate chestiunile de detaliu ale tabloului.
Pe textul:
„Trei pagini dintr-un jurnal ridicol" de Adrian Firica
adică te ții de suspansuri cu noi.
păi dacă-i vorba p-așa atunci îți sugerez să începi cu:
\"Totul a început cu un șir curios de spargeri, în locuri din cele mai diverse. ...
A bătut și la ușa șefului să-i dea bună ziua.\".
să continui cu:
\"Fusese un copil neobișnuit. ... Numele lui era Michel Dupré, detectivul Michel Dupré.\"
și o ții mai departe cam așa (cu vorbele tale!): \"Nu avea decât un indiciu,
Pe textul:
„Misterul diamantelor" de Doru Emanuel Iconar
angiospermia a îngenunchiat, și de data asta, gimnospermia.
...
halal premeditare.
în patru episoade.
...
am să caut, cândva, rime la vedere pentru obscen, candid și placentar.
Pe textul:
„Piața de flori" de Claudia Radu
Recomandatunde mai pui că face și reclamă elementului \"injunghietor\" - cuțitul, vreau să zic!
nu mai spun ce se-ntâmplă când se pune lumea cu gura pe feliile astea: li se văd toate defectele și afecțiunile dentare. e cevaaa ... e obscen.
...
păi să vezi cum e când o secționezi(o tai\")transversal (lubenița) ... eee, altă lume!
să vezi cum deflorează lumea, cum urmăresc, toți, toate vinișoarele, faliile și, segvential, apropierea de epicentrul fiecărei exponate. îndepărtarea semințelor e asemănătoare unei deflorări ce nu se mai termină ...
Pe textul:
„viața ca o lubeniță" de Liviu Nanu
aș fi dat obsesia asta pe oaricare alta, ori pe o altă sursă de inspitație, dar n-a fost să fie.
Pe textul:
„Coupure épistémique" de Adrian Firica
e invers: estetică, utilitate, durabilitate.
dar, după câte mă știi, sunt un pervers iremediabil.
te invit să-mi spui: câte \"coate\" avea Da Vinci?
Pe textul:
„Trei pagini dintr-un jurnal ridicol" de Adrian Firica
e bine să te duci la spovedanie.
dacă vrei.
...
depinde unde, de ce, și ... de ce oare?
...
eu nu am ajuns la spovedanie. de fiecare dată, chiar când eram încrâncenat să cad în genunchi, mi s-a pus o pată.
Pe textul:
„Jurnal" de Adrian Firica
nici apă n-am luatla bord!
Păcală, ușurel, ușurel ... se răs-toarnă.
ai răbdare. ușile sunt o invenție animozitară, ce Mama Dracului!
Pe textul:
„Jurnal de karting" de Adrian Firica
de multe ori mă bucur că ... mi-am luat-o-n mână!
hai lasă-mă!, ai să zici, apodictic: \"... ce decurge de aici numai în onestitate respiră.
altfel moare din start. ...\"
...
se impune, de la sine, remiza.
Pe textul:
„mesajul meu pentru tine" de gena gurau
dacă îl scoți, îmi dreg vocea și .. te recit, fie și \"la întâmplare\"!
Pe textul:
„cum ai ajuns aici? la ce te gândești?" de Dana Banu
Recomandatdupă care nu mai e nicio limită
...
cum îți dă omul binețe pe stradă, imediat pui o grenadă.
culmea culmilor e că-n secția de urgență a spitalului, în loc de anestezie și alte cele firești auzi așa ceva: are și izmenele arse; bricheta funcționează; are spume la gură; fierbinte și umedă ...
Pe textul:
„a 3a mână" de alice drogoreanu
când ei se sărută, vin porumbeii. li se așează pe umeri.
sunt în cunoștință de cauză!
Pe textul:
„Sibiu: Capitala culturală europeană în 2007" de Edilberto González Trejos
procentul rămas, cel de 10%, bănuiesc, e acoperit, cu pudoare, de chinezoaice.
Pe textul:
„Cu inboxul la vedere" de Ina Simona Cirlan
dar din aia, cum îi zice ..., din aia matinală care arcuiește bărbatul pe spate mai are?
Pe textul:
„Cu inboxul la vedere" de Ina Simona Cirlan
pentru mulți a fost un chin.
Pe textul:
„Ostrov (Insula) sau taina căutării lui Dumnezeu, de mână cu El" de Călin Sămărghițan
toată nuvela e o frază.
tot el a scris și un roman. scurt. onomatopeic.
așa, eu sunt Kim:
\"Dacă ar fi fost asiatică, își închipuia că așa ar trebui să o numească. Nu era, însă impulsul de a o striga pe numele ăsta era mult prea puternic încît se lăsase dus în voia lui. ...\"
Pe textul:
„Kim" de Leonard Ancuta
făceam tumbe, nu altceva; când o să-mi vin în fire, am să-ți povestesc ceva despre Fra Angelico, în loc de jurnalul meteo ( știu că ai simțul umorului, altminteri nu îmi permiteam o așa licență!)
mâine, de dimineață să te duci la spovedanie.
Pe textul:
„Jurnal" de Adrian Firica
Dar eu îmi spuneam în sinea mea
(O, Doamne, n-o să simtă odată cum le dispare si¬guranța asta a lor, văzându-se priviți de ochii mei care nu știu ce văd?
Dacă te oprești să te uiți la unul care se ocupă cu cel mai simplu și obișnuit lucru din lume, dacă îl privești în așa fel încât să ajungă să creadă că nouă nu ne este clar ce face el, ba chiar poate să nu-i fie clar nici lui, asta poate fi de ajuns ca siguranța să i se clatine. Nimic nu tulbură și nu deconcertează mai tare decât doi ochi goi care arată că nu văd, sau că nu văd ceea ce vedem noi.
„De ce te uiți așa?”
Și nimeni nu se gândește că toți ar trebui să ne ui¬tăm mereu așa, fiecare cu ochii plini de spaima pro¬priei singurătăți fără leac.)”
...
n-am \"avut\" comentariu. am citat!
Pe textul:
„cinci minute" de cezara răducu
am citit un anunț \"de groază\", nu alta!: \"cică\" s-au făcut deja lentilele de ochelari care te fac să lăcrimezi și când te lovești în picior, chiar dacă e de lemn.
Pe textul:
„Eu zic să mă sesizez, din oficiu, în anumite situații ... „de groază”" de Adrian Firica

