Adrian Firica

îmi trăsesem o Mare lângă casă alta de altă culoare lângă oraș. plecase aiurea Roza Vânturilor lăsase miresmele cardinale aproape. am un pix galben pentru trasee în versuri. amară e

surd sunt încă nu am limba maternă s-aud călcatul pământului oftatul e scriere. acordurile-mi intră prin nas armonice transmit orbul mângâie un întreg. de re-construit pe dinafară clar

Sunt convins - pentru cei cărora le este comodă expresia: “cred” - , cred!, pentru a fi priceput, într-un demers asimilabil unui joc, un joc al împărtășirilor. Nu-i nimic de pierdut. Nu-i greu să te

la urma urmelor nu e rău să investești în industria de parfumuri: vine izmene pe călător ne-arată de Florii ceasul lui care merge repede - îmi cade prima cataramă la pat. ședeam cumva de-a

Dragă Bogdan, Presupun că ți-am urat „La mulți ani!”, dacă nu am făcut-o ieri am o scuză, dacă nu am făcut-o azi, e cu siguranță din cauză că ți-am urat anul trecut ceva de genul ăsta, în anul ăla

să începi cu o afirmatie zice-se: Așa e viața! primești lovitura de dragoste la prima vedere și locul din față la coadă cunoască-mă adăpații zilelor noastre numai în sensul mersului acelor de

Dintr-un dialog cu Bogdan mi-au rămas scurtăturile următoare: ...: am vrut să intru în „Cartea recordurilor” cu titlul și subtitlul astea; am vrut să fiu de o/un eficiență/pragmatism,

– din seria: poeticilor psihodelicioase - Baudelaire, Arghezi și mioara năzdrăvană Cred că e vorba de niscaiva confuzii la mijoc. Estetica urâtului traduce prin definiție o abordare care nu exclude

aveam o părere am schimbat-o pe un deget în mișcare. și totuși se mișcă până la lacrimi. cum care? acelea din altă parte din partea lui a lui Valentine’s Bengay, de exemplu, sau din interiorul

“Firică,cel agramat/Mult prea lesne lăudat... \"Eschibiționiste\"?!Îmi vine sa râd...Poate ai vrut să spui\" exhibiționiste\"!E grea limba română,mai ales când folosești caractere minuscule,

Motto: “De la mine pân’ la tine plantat cu mine, câmp și câmpi de fericire” pliat nu încurc pe nimeni, am liliecii mei umblători matinali, - mă descurc bine cu unitățile mele de măsură, decuplat

‘mi-amețesc opțiunile și nu-i bine nu-i bine trebuie să fiu asemănător cu un paișpe derutat să merg cu douășunu la sigur: indicatoare ortografie vizibilitate impecabil mie să-mi fie bine mult mai

... în episodul cel mai dintâi ce pana mea ce pana mea îmi ascult mâinile. ninge ningea ăla în preajmă pe ‘nfundatelea citeam cum striga Dante: Eulampia, iubitooo! - printre claxoane, nu mă,