Adrian Firica
Verificat@adrian-firica
Adrian Firică: s-a născut la 6h și 20', în ziua de 22 noiembrie a anului 1951, în maternitatea din Negrești, județul Vaslui. Copilăria: fragede exerciții de supraviețuire; progresează intelectual citind orice, pictând, scriind versuri și piese de teatru în metru antic. Adolescența și tinerețea: își începe cariera de manager cu…
Colecțiile lui Adrian Firica
ei bine Liilică și Bărbică, stând în fotolii și debitând... nu-mi dau nici mie, nici altora o speranță.
(presupun că-n portofelele lor se mișcă ceva speranță mizerabilă, ori ceva de genul ăsta!)
poate le amintește cineva cine-i câinele de prin filosofie și ce spunea ăla despre speranță.
Pe textul:
„Destulul: cu Pleșu și Liiceanu" de Veronica Văleanu
ca să trăiești trebuie să bei, nu? de ce nu?
cu alte cuvinte, nici când, aparent, nu ai ce face, nu-i bine să dai cu nervii de pământ.
în ceea ce vă privește, doamnă, nu pot să vă invit să călcați pe covorul roșu, pentru că mi-ați spune că am ceva la bilă...
însă vă pot oferi un covor argintiu topibil - topibilitatea este o proprietate bilirubinică trenscendentală.
n-am 8, însă sunt iepure de metal.
epura este o formulă care acum îmi scapă, așa că trag cu mâna peste masă, semn că m-am străduit să fac ceva curățenie.
nimic nu mă disturbă.
vă deschid ușa:
Portret
aproape
re-adaptare
colorat-degradant
cumpăr lame pentru cuter
– obiceiul ne-răscumpărabil –
intențional se induc modificări
negociem re-adaptarea colorant-degradabilă
Pe textul:
„Citate ce vor deveni celebre" de Adrian Firica
tehnic vorbind, tot ce a avut autoarea la îndemână (inspirație și altele...), praștie le-a făcut.
da\' e ceva de reținut: un fel de apocalipsă personală a infertilității (asta-i mai lipsea!)
îi ofer autoarei un contradictorium:
mi-aș face portretul când nesomnul mă strânge-n convulsive cearșafuri
pe un geam înghețat fi-va iar ziua ta dintre noi
e strigăt ca să treacă tăcere ca smoala topită
încerc uneori “i”
visez și nici fericirea nu-mi crește
îți mai scriu ca și cum îți spun că în ultimii ani am adunat lucruri într-un fel de a nu mă găsi albită:
acum scriu cărți inutile care n-au dinți de lapte și colici
intru-n vise ca-ntr-o cursă de rafting
un fel de-a mă smulge din mine
mereu uit că nu pot să înot
că n-am copii mici
Pe textul:
„portret pe un geam înghețat" de Adriana Lisandru
de unde și până unde?
marcajele trecerilor pietonale au un sens, însă atributarea lui Liiceanu drept filosof nu are sens.
pe onoarea mea!
da, Pleșu este un eseist, fie și pentru faptul că folosește cu măiestrie cuvintele și pentru că are proprietatea a ceea ce vrea să spună - nu prea vorbește... în pustie.
dacă e să-mi găsesc un sens, am să mă iau cu mâinile de cap.
punct, și de la cap!
Pe textul:
„Destulul: cu Pleșu și Liiceanu" de Veronica Văleanu
eu știam că Mozart a murit de tinerețe, ca să evite complicațiile acumulării experienței de viață.
dar, iau de bun ce-mi spui tu.
Pe textul:
„Pagina etno-botanică din jurnalul lui Arcibald" de Adrian Firica
dacă percepi și TVA pentru comentarii, om te-ai făcut!
Pe textul:
„Pagina etno-botanică din jurnalul lui Arcibald" de Adrian Firica
o să vă ia mama dracului dacă nu veniți la fabrica de săpun ca să ne batem ca indienii, după care o să mergem să punem monede pe șinele trenului și să vânăm șurubelnițe, astea ce dau din coadă, cum le zice... șopârle, pe urmă mergem și-n gară și traversăm și cel mai ciudat zăvoi, după care ori tu ori eu murim, pentru că acolo se spală, în Vede, MARMA și ÃLA, la un loc cu vacile, deși ăla avea o ogradă și niște stupi; să moară mama dacă nu-i așa!; și ce, te-am strâns cu ușa?, păi o să mergem și la BENT să văd dacă ai curaj să te bagi în el ca să înnoți: sunt două probe, una de vară și una în februarie, dar în stânga să știi că și iarna sunt lebede, sau gâști fugite de acasă; să nu te iei după ce spune lumea, pentru că oamenii sunt cretini, pentru că nu ne lasă în pădure... \'tu-le...
Pe textul:
„Ireversibil" de Dorian Duma
bandana poate să facă nebunii și prin grădinile raiului, sau cine știe pe unde!
s-ar putea să ia Iadul de la cap la coadă, ori un ied în brațe, iar aiedul să cânte cine știe ce simfonii...
Pe textul:
„corăbii în larg" de Dana Banu
Recomandatcât de frumoși sunt oamenii când devin strălucitoare corăbii în larg/”
…
“departe și demult”
Pe textul:
„corăbii în larg" de Dana Banu
Recomandatda, n-am ajuns la părinți, am ajuns la Pitești, dar ce?, înseamnă că mi-am pierdut simțul umorului cu mai bine de 40 de ani în urmă?
am o mulțime de lucruri de spus. de exemplu:
de cuplat; de primat; de zis; de clar; de clin; des prins; de stabilizat; de tractor; de calibrat etc.
Pe textul:
„Cîrciuma lui Bicuță" de Liviu Nanu
acum, să mă ierte Cel Sus Pus (CSP) nu am ce face:
My Trial, cam prin \'86... pe copertă e o Maică care ține o fașă cu capu\' Lui
Pe textul:
„Amintiri din „Iepoca de Aur”(1)" de Viorel Gaita
dar e de dinainte de iepocă ce-ți spun, pentru că în iepocă eram profesor la țară dar aveam costum și cravate (aveam mai multe!)
unde ai văzut tu tulburări ale iepocii?
era clar. totul ierea clar. iereau clarități complete.
...
ședeam cu Romulus Brâncoveanu la masă (pusesem un ziar, desfăcusem o cutie de conservă)...
bum, bum!
deschid ușa
intră doi
ce faceți?
ne uităm la tv!
voi?
da, noi!
ce sunteți?
studenți
unde?
la filosofie!
care?
păi ne-au trimis acasă, ca să ne uităm la congres
da, bine
pute a ceapă
da. noi mâncăm peștele cu ceapă
Pe textul:
„Amintiri din „Iepoca de Aur”(1)" de Viorel Gaita
am înțeles bine, domnule Nanu, numai cinci litri, nu cinci vedre?
bag seamă că nici oase de pește nu mai sunt prin orașul acela.
e musai să declarați oficial că ați întrat în criză. vin eu și vă salvez. o să batem halvița, \'tu-i mama ei de halviță!
Pe textul:
„Anul Nou luat la bani mărunți" de Adrian Firica
îți dai seama cât te/ne costă?
e musai să facem o campanie de subscribție!
dar să nu strige soprana: FIGARO, Figaro, figaro... că mă apucă durerea de ficați!
Pe textul:
„Sextolet cu trei legato" de Ghejan Andrei
sper să mă \"ții\" minte!
Pe textul:
„Parcă-l vindeam pe El-Zorab" de Florentina-Loredana Dalian
am bonuri de tezaur, pe onoarea mea.
trebuie să suporți acest efort financiar, fără să te gândești la consecințe.
ie pur ele - aceste anticipări
Pe textul:
„Anul Nou luat la bani mărunți" de Adrian Firica
– iernii –
l-am dat la schimb cu două-nfrigurări
cum stam și mă tocmeam pe el așa de gătită la zero Celsius l-aș fi dat și nu l-aș fi dat
– parcă-l vindeam pe El-Zorab –
Pe textul:
„Parcă-l vindeam pe El-Zorab" de Florentina-Loredana Dalian
câteodată prin oglindă nu îndrăznim m-am trezit că visam pâlpâiala deși noi eram deja
în basm Frank țipa și i se răspundea în slow motion n e v e d e m m a i î n c o l o
nu mai știu cum trăiesc povestea cu zâne mirosind a cretă făcându-mi păr blond
ce rost mai are rimelul îmi spun fiindcă-i o repetiție proastă precum lumina
și-i precum pereții ce se îndoiesc sub converși plecați în... spațiul virtual
unde nu există trandafiri și-alte aiureli unde-mai pot pierde un picior
tăiam “aierul” cu vorbe de ne spăriam amândoi de armageddon
ș\' d-atâte alte aberații eram palidă – admiram dunga cămășii
văd în fiecare an cum cresc dorințele mele fără să știe
un shotgun și desigur soarele ieșea ca-n făt-frumos
Frank spunea glume (cam proaste) și râdeam –
credeam că ajunsesem la următorul nivel și
visând c-am plutit atât de mult nu-mi mai
recunosc scrisul simt că următorul
eu și Frank trecem câteodată
prin oglindă nu îndrăznim
la blue café timpul stă
pe scaun ne privesc
să spunem:
cuvintele
eu am spus ce am avut de spus... mai sus!
Pe textul:
„2000 și tot așa" de Cătălina Cangea
presupun că au fost și glume cu prune.
eu nu m-am dus la urat, m-am dus numai când am avut nevoi și am tras apa de fiecare dată
Pe textul:
„Drumul murăturilor – jurnal pofticios (1)" de Victor Potra
nici nu-mi terminai, eu, de scris testamentul că începuși să-mi scoți i-urile.
ei bine, ei bine... termin eu de citit vechiul testament și ce dacă?, ai să zici.
găsesc eu ceva de făcut pe lumea cealaltă.
poate nu poate nici ea!
Pe textul:
„Pagină sustrasă din jurnalul lui Arcibald" de Adrian Firica

