Adrian Erbiceanu

Dudi,

ma faci sa renunt la arma mea strategica: virgulele. Am eu ceva cu ele, dar nici tu nu te lasi. Am sa ascult de sfatul tau. Pe de alta parte, fara vreo legatura cu textul, sa stii ca sunt un om optimist. De ce poeziile mele poarta o asemenea incarcatura, constituie si pentru mine un mister.
Poate ca asa imi este dat sa le scriu. Imi multumesc mult pentru neobisnuitul comentariu.

Dudi,

Este adevarat ca folosesc in exces virgulele. O fac, insa, cu un scop precis. Vreau sa scot in evidenta anumite cuvinte, sa le accentuez, chiar daca nu respect intru totul regulile impuse de \"Indreptare\". Dar, privite cu alti ochi, daca deranjeaza, sunt gata sa ma conformez. Multumesc!

Z,

ai perfecta dreptate. Trei zile m-a chinuit ultimul vers. Si asta numai din cauza formei interogative. Propunerea ta, pe care de altfel am adoptat-o, m-a eliberat. Iti multumesc!

Radmila, Maria,

fac si eu atat cat pot, si cat ma lasa timpul, sa mi se simta
prezenta, mai mult sau mai putin dezirabila, pe acest site.
Faptul ca apreciati ceea ce afisez ma indreptateste sa cred ca nu-mi pierd timpul de pomana. Va multumesc.

Adrian,
De trei sute de ori, pe acest site, ne-ai delectat cu versurile tale. Nu cunosc pe nimeni, la acest inceput de secol, care sa fi fost capabil de o asemenea performanta, care sa fi scris mai multe, mai limpezi si mai pline de sens poeme (Sonete). Istoria literaturii, cu voie sau fara, va trebui sa tina seama. Te felicit din inima!
P.S.: Pe la inceputurile aparitiei tale pe acest site, mai precis la Sonetul 11, am postat un comentariu versificat.
Se pare ca previziunea mea a fost corecta. Reiau comentariul, intitulat \"Sonet\", putin modificat, ca un corolar la tot ceea ce am vrut sa spun, si-l asez pe pagina
mea. Inca o data, felicitari!

Eugen,

Primele sase versuri sunt frumoase. Dar: \"Mirositi-mi cuvintele / cum rad...\" nu prea merge. Combinatia mentionata sare din tiparele obisnuite. Am inteles ca esti un om meticulos, cu multe lucrari la activ, care stie ce scrie. Poate ca, atunci, cand este vorba de poezie, ar trebui sa nu te grabesti. Si, dupa cum bine ai realizat, tocmai pentru ca acest site este atat de frecventat, este necesar sa masori de mai multe ori si sa tai o singura data. Ideea poeziei, in sine, este interesanta. Cu cele mai bune intentii,

Rectificare: \"de a-l posta\". Dupa cum vezi, si mie mi se mai intampla sa nu urmaresc textul.

Rubby,

Ai o varsta de invidiat. La 13 ani toata lumea pare sa fie a ta. Si de ce nu?! Ai o viata, in fatza, si ai o sumedenie de lucruri de invatat. \"Agonia\" este un loc de exceptie, un site unde poti gasi ajutorul de care ai nevoie. Cauta sa te concentrezi mai mult asupra textelor; nu te grabi cu postarea lor; cere si sfatul profesorilor tai. Daca ai sa persisti, ai sa reusesti.
Alte cateva sfaturi:
- Nu este nevoie sa numerotezi strofele;
- Dupa virgula, cand se bate la masina, se lasa un spatiu liber;
- Uita-te, o data in plus, peste text, inainte de al posta;
- priveste-ti toate textele ca si cand n-ar fi ale tale. (Fii, tu, cel mai sever critic al lor!);
- Citeste, citeste, citeste!

P.S: Am fost \"stelist\". Succes!

Hanna,

frumoasa parabola. Acum, cand am aflat cum sta povestea cu Moise, nu-mi mai ramane decat sa ma pregatesc de pelerinaj. La Edmonton!

Never Mind,

Ai dreptate. Am facut corectia.
Referitor la dedicatie, poezia a fost postata ca un semn de apreciere, dupa cum cred ca ai observat, la subsolul unui sonet scris de Adrian Munteanu. Asa trebuie sa ramana. (De altfel, mai am cateva postari asemanatoare, pe care, la timpul cuvenit, am sa le ridic pe pagina mea).
La cel de al doilea comentariu, n-am sa-ti raspund direct.
Ai sa mai gasesti, citind poeziile mele, asemenea \"monstre\".
Tot ce am putut face, si sper ca asta o sa-ti clarifice mai bine intentia mea, a fost schimbarea semnului de punctuatie.

Am sa-ti dau, tot aici, raspunsul la un comentariu pe care l-ai facut, ceva mai de mult, la poezia \"Ma doareeee!...\".
Poezia a fost scrisa, la timpul ei, cu un scop bine determinat. S-a intamplat, din cauza unor perceptii (proprii) gresite , sa iasa mai mult fum decat foc.
Comentariul tau mi-a adus aminte de ea. A sosit, cred, timpul s-o scot de pe site. Multumesc!
P.S.: Astept, inca, adresa ta de e-mail.

Oricat de suparat vei fi
-cat timp mai scanteie-o bujie,
starnind in tine poezii-
nu vei scapa de...agonie.

Mihaela,

Comentariul tau neasteptat, la subsolul acestei pagini, m-a bucurat. M-a bucurat pentru ca, favorizata (sau nu) de pauza in cauza, ti s-a redesteptat dragostea de poezie. Foloseste-te de aceasta ocazie, poate unica, si uita-te peste lucrarile tale mai vechi. Imagineaza-ti cum le-ai vedea astazi si... asterne-le pe hartie. S-ar putea sa ai o surpriza placuta. Inca o data, succes!

Geea,

Am sa-ti raspund folosindu-ma de propriile tale cuvinte:
\"Si mi-e dor, tare dor sa mai fiu eu - eu, macar cat o secunda de fericire nepasatoare...\"
N-am gasit nimic mai apropiat de ceea ce am incercat sa sugerez in poezia de mai sus. Modalitatea, numai, difera. Multumesc pentru comentariu.

Indiscutabil!

Silvia,

Poezie simpla, scrisa din inima. Mi-au placut primele patru versuri ale strofei a doua. Ti-ai ales o rima dificila la prima strofa si ai un mic dezacord (subiect-predict) la aceeasi strofa (normal: \"le cauta\"). Cu prietenie,

Hanna,

Pe departe, una dintre cele mai bune poezii pe care le-ai postat. Tragica, dar reala. Traind pe acelasi continent, citind acelasi tip de ziare, ma vad, parca, la ora diminetii, cu ultimele noutati desfasurate in fata mea. Si, ca de obicei, pe prima pagina, cate un scandal sau cate o crima. Puternice imagini. Imi place, din ce in ce mai mult, ceea ce scrii.
P.S.: - Zgarie putin, la ureche, asocierea \"ca gandul\", din cauza apropierii semantice.
- Ai o greseala de tipo la cuvantul \"piezis\".
Numai bine!

Domnule Galateanu,

Nu ma pricep la istorie, asa ca nu pot comenta textul. Ma opresc numai la ultima propozitie: \"Restul sunt (sic!) doar baliverne\". Nu, domnule Galateanu, \"Restul\" este Istorie! O Istorie care a zguduit lumea!

Dudi,

Scuze, pentru ca iti raspund la comentariu tau cu o asa mare intarziere. Sistemul de avertizare pe care il am, Microsoft Outlook, fuctioneaza numai cand vrea.
Cele scrise de tine, m-au lasat si pe mine in \"awe!\"
Ma bucur ca am cititori atat de receptivi.
O anumita experienta de viata, cat si inspiratia (dirijata de undeva \"de sus\"), dicteaza mainii mele ce trebuie sa scrie. Eu, simplu slujbas, nu fac decat sa ma execut. Iti multumesc pentru comentariul tau atat de frumos si de neasteptat.
P.S.:
Pe undeva, mai de mult, ai lasat o adresa de e-mail. Stiind ca este pe fisa mea, nu am copiat-o. Dar,comentariul acela a disparut si o data cu el si adresa. Mi-ar face placere sa o am.

Geea,

Ai atins un punct sensibil. Poezia de fata nu se putea scrie altfel. A trebuit ca, in numai cateva imagini, sa prind esenta acestui fenomen, fenomen care ne framanta pe toti de cand ne stim.
Comentariul tau ma face sa cred ca am reusit. Multumesc.

Adrian,

\"Doar rostul soaptei tandre il mai stiu.
A infrunzit in gandul tainic oaza

Ogarul umbrei inca mai e viu.\"

Atat de simplu si atat de frumos. E ca un susur de ape, e linistea de care avem atata nevoie, e pacea care ar trebui sa stapaneasca sufletele noastre.
Tenacitatea de care dai dovada este remarcabila. Efortul tau, aproape zilnic, da roade. Cati pot sa se laude cu asa ceva?
\"O stea in ram isi alungeste raza\"...
Cum nu pot ajunge pana la ea, de undeva, din josul paginii,
iti trimit una.
Cine a spus ca Sonetul est mort?!

P.S.: Il astept pe cel cu numarul 300.