Adrian Erbiceanu

Adrian,

Versurile tale, care par de o simplitate dezarmanta, stralucesc de inteligenta si sunt o adevarata reflectare
a unor stari sufletesti traite cu intensitate. Nu numai ca dai o viata noua sonetului dar, cum e usor de vazut, rima
isi recapata rolul pe care il merita. Felicitari!

Stefan, in primul comentariu facut la acest Sonet, mentioneaza ca ultimul vers \"e chiar oximoronic\". Ca sa-l pot intelege, am intrat pe fisa lui si am citit poezia intitulata: :\"La rascruce.Singur\". Oameni buni, omul cere si are nevoie de ajutor! Vorbesc foarte serios! Are tendinte, clar exprimate, de sinucidere. Nu e nimeni, pe acolo, prin preajma lui, sa-i intinda o mana, sa-l scoata din starea deprimanta in care se afla?!

Adrian, imi cer scuze pentru aceasta digresiune, dar faptul ca esti atat de citit, m-a facut sa ma folosesc de subsolul acestei pagini, pentru a trage semnalul de alarma mentionat.

Tie, Adrian, felicitari pentru evolutia atat de rapida pe scara \"Agoniei\".

\"Si-al focului ce imi saruta mana\"...
Prometeu, unul dintre titani, a furat focul din ceruri si l-a facut cadou oamenilor. N-a stiut la picioarele cui o sa-l depuna. Pentru fapta sa a fost inlantuit de o stanca si sortit unui chin vesnic:
\"Pe-aceste vami crucificat ramane
Sufletul Lumii, necurmat ucis.\"
Noroc ca prin apropiere a trecut Hercules, in versiune moderna ADIM, si asa ne-am regasit linistea. Si o data cu ea si un nou sonet frumos.
P.S.: Observ o variatie, in metrica folosita la primele doua strofe, in comparatie cu sonetele precedente. Interesant!

Cristian,

Noi suntem aici pentru a invata unul de la altul. Unii au, poate, mai multa experienta, altii mai putina. Cei care se apleaca cu atentie asupra textelor, puse pe site, o fac cu dorinta de a da o mana de ajutor. Nu este vorba de critica. Dreptul tau de a te exprima liber iti este asigurat. Modul de expunere ti-l alegi singur. Trebuie sa ai grija, insa, ca el sa se potriveasca ideilor pe care le asterni pe hartie. Elena, prin interventia ei, a vrut sa-ti fie de folos. Crede-ma, ea a dat dovada de gentilete, afirmand ca versurile sunt naive. Eu as fi fost mai direct si ti-as fi spus ca nu se mai scrie asa cam de vreo 200 de ani. Ideile sunt plate. Intre ceea ce banuiesc ca ai vrut sa spui si ceea ce a iesit, este o mare diferenta. (Tosa, unde esti ca sa-mi dai o mana de ajutor?) Ai de lucrat mult. Ca vrei sa-ti materializezi gandurile, in forme mai fixe sau mai libere, este alegerea ta. Important este ca, in ceea ce scrii, sa-ti gasesti o modalitate de exprimare care sa merite atentia cititorilor. Succes!

Lui Radu Micu

Autorul articolului de fata este domnul Niculescu. Eu am facut doar o propunere. Daca s-ar putea realiza, si cred ca se poate, n-am avea decat de castigat. Sunt de acord cu parerea Andei Andries ca este necesar sa se insiste mai mult. Poate ca persoana cu cea mai mare autoritate in momentul de fata, in domeniul sonetului, domnul Adrian Munteanu, ar putea sa ne fie de folos.
Fara a avea cea mai mica intentie sa starnesc o polemica, afirmatia dumitale, ca ai organizat un concurs pe aceeasi tematica si ca \"altul mai tare nu se poate\", este lipsita de
fundament. Intotdeauna este loc pentru mai bine!
In al doilea rand, sa nu va para ciudat ca am numit \"clasica\" forma fixa de poezie despre care discutam. Prin definitie, \"clasic\" inseamna: \" Care serveste ca model de perfectiune, care poate fi luat drept model; p.ext. care este scris dupa canoanele obisnuite, traditionale\". (Vezi si
DEX, pag.184). Nu exista, in cazul de fata, nici o legatura cu:\"medieval\".
Autorul articolului a afirmat corect de unde provine cuvantul \"sonet\".Referirea la latina a fost doar o extensie,
o incercare de a ne explica care este originea lui. Daca ai fi citit mai atent articolul ai fi putut foarte usor sa-ti dai seama.
Este corect ceea ce ai afirmat despre sonetele scrise de Shakespeare. Dar tot sonete sunt! Si, pentru ca ai mai organizat un concurs de sonete, de ce n-ai vrea sa se mai organizeze unul? Am fi bucurosi daca cineva cu experienta ar da o mana de ajutor. Poate ne ajuti.

Luchi,

Apreciez parerea ta. Eu vad, insa, lucrurile putin diferit.
Cuvantul \"numai\" este cel care da greutate versului. El implica exclusivitate. Modificand-ul, asa cum sugerezi, versul si-ar pierde din forta. Daca cuvantul este citit
cu pauza necesara, asa cum cer virgulele intre care a fost incadrat si cu accentul pe prima silaba, asa cum cred ca este normal, efectul va fi cel dorit. Daca cuvantul \"atarna\" e cel cu pricina, treaba devine si mai complicata. Sensul lui principal este \"de a sta suspendat\". Este exact ceea ce am vrut sa spun. Iti multumesc pentru interventie si esti binevenita pe pagina mea.

AnMar,
raspunsul tau dovedeste maturitate. Am citit cele scrise in biografia ta si te inteleg mult mai bine. O data in plus, asa cum vad ca te-a sfatuit si Radu, nu te grabi. Calitatea primeaza! Esti pe un drum bun. Succes!

AnMar,

Sa nu iei interventia mea ca ceva personal. Sunt si eu un simplu amator de poezie, dar, citind poezia ta si vazand comentariul, aproape exuberant, facut de Raluca, imi iau libertatea sa-mi exprim parerea. (Faptul ca ei ii place poezia este o parere personala, pe care o respect).
N-as crede, insa, ca poezia (ma opresc la prima varianta)
merita a fi supraapreciata. Ca idee este interesanta, ca realizare este submediocra. Din citirea ei rezulta ca nu stapanesti,inca, elementele de baza ale prozodiei. Ritmul, cezura, numarul de silabe, rima, sunt deficitare. Ca exemplificare, pentru a nu da impresia ca vorbesc fara sa am un suport, am sa ma opresc numai la modul defectuos de folosire a accentului prozodic. Cuvintele: \"iubirea/zarea\"
nu rimeaza. Accentele prozodice cad, in cazul de fata, pe vocalele \"i\" si, respectiv, \"e\". Din aceasta cauza cele doua cuvinte apartin unor grupe de rime complet diferite. Acelasi lucru se intampla si in cazul \"plina/clatina\", cu diferenta ca aici accentul, in cazul primului cuvant, cade pe penultima silaba, in timp ce pe cel de al doilea cade pe antepenultima. Si mai edificatoare este imperecherea \"suflet/pamflet\". In acest ultim caz, nu numai ca cele doua cuvinte nu fac parte din aceeasi familie de rime (\"flet\"-ul
final te amageste) dar, ciudat pentru un vorbitor de limba romana aflat in tara, fortezi nota si schimbi accentul cuvantului \"suflet\" de pe penultima silaba pe ultima, incercand sa-l faci sa rimeze. Cu alte cuvinte:Saracie!
Sunt multe-multe alte deficiente in poezia de fata. Ma opresc aici. Si, pentru ca si pentru mine \"Universul este o scara\", mi-ar face placere sa vad ca te opresti cu mai multa atentie asupra textelor si ca urci treptele poeziei cu succes.
Cu prietenie,

Si de la Erbiceanu, pe care îl mai țin încă picioarele să se țină dupa cârd, LA MULTI ANI!

De la D\'Ana la Maria,
ne cuprinde veselia:
c-o pornire fecioreasca,
au pornit sa te naseasca
- ascunzand cu fermitate
drumul spre maternitate -
doua fete cucuiete,
puse, sigur,sa ne-mbete.
Si asa, ca-ntr-o sarada,
vreau, nu vreau, m-asez la coada...
C-asa cere poezia:
De la D\'Ana la Maria!

Rudy, incep sa cred ca nasterea ta a fost cam lunga.
La urma-urmei, ce conteaza?! Ma folosesc de ocazie ca sa te felicit inca o data:
La multi ani!

Daniel,
ma bucur ca ti-a placut poezia. Postata, initial, ca un simplu comentariu, pe una dintre poeziile domnului Peia, am transferat-o pe pagina mea pentru a-l face pe Domnia sa sa-si aminteasca ca il citim si ca-i apreciem mestesugul. Ideea mi-a venit dupa ce am citit un comentariu facut de Anda Andries la poezia mea: \"Raspunsul inchipuit al lui Esenin Serghei\". Imi face placere sa aflu ca ai ajuns in posesia \"Confesiunilor\". Cu \"autograful\" o sa fie ceva mai
greu. Suntem pe malurile opuse ale aceluiasi ocean. Poate voi putea face sa dispara distanta la vara viitoare.
Multumesc pentru comentariu.
P.S: Pe cand o carte si un autograf si pentru mine?

Alina,
nu este un lucru usor sa exprimi sentimente cu naturalete si dezinvoltura. O faci, si ma surprinzi! Nimic frivol, nimic cautat:
\"apoi am rupt catusele, pompandu-mi sangele in afara,
aorta mea e-un vulcan ce inghite podeaua.
inoti in lava acestui salbatic mine
implorandu-ma.\"
si:
\"sucesc limbile ceasului, care-ncotro.
am eliberat timpul.
tirania ta a intrat in istoria
oaselor mele,
pentru ca merit.\"
Poate ca as fi eliminat cele 6 versuri care urmeaza dupa: \"pentru ca merit\". Poezia, cred, ar castiga in robustete.
Pentru ca meriti!

Anda,
mi-ai incalzit inima. Nu stiu cum sa-ti multumesc. Ai pomenit de Podul Iloaiei. Acolo s-a nascut sora mamei mele. Ce as mai putea sa spun?!
Noua varianta a poeziei domnului Ioan Peia este si mai intriganta. Dupa ce am aflat de la tine ca si-a retras poezia, am intrat pe pagina Domniei sale. Am observat ca si-a retras mai multe. Maine, daca timpul imi va permite, poate ca am sa-l pot indupleca sa si le repuna pe site.
Iti raman indatorat pentru nobilul gest pe care l-ai facut.

Imbratisez recomandarea data,
Cu bratele, cu inima, cu gandul:
De-l vad din nou, il iau de beregata,
Cedand altora, cu placere, randul.

Dudi,
Am citit poezia ta, cu acelasi motto, si pe alt site. Este ceva! si nu stiu cum sa-ti multumesc. Cand vine de la tine, stiind cat de severa esti, ma simt parca innobilat. N-ai sa te superi, cred, ca nu-ti raspund tot in versuri. Astept sa citesc, pe Agonia, poeziile tale.
Cu stima,

Maria,

parafrazand o expresie ajunsa celebra, imi permit sa zic: daca as fi stiut ca o sa fie disecata de mana ta, n-as fi avut curajul sa ma apuc s-o scriu!
Cred ca, daca as fi incercat, n-as fi izbutit s-o analizez mai bine. Ma minunez cand vad cat de adanc poti patrunde in miezul unei poezii. Iti multumesc pentru cuvintele tale de apreciere, cat si pentru \"incununarea\" poeziei\".

Anda,

Ma bucur ca am cu cine taifasui, cu toate ca ti-am ramas, pe undeva, dator cu niste raspunsuri.
N-am pipa. Am un fotoliu, dar nu prea am cand sa-l folosesc.
Sunt, inca, prea \"tanar\" pentru asta! Alerg. Alerg toata ziua, de ma mir ca ma mai tin picioarele. Nu ma intreba cum de mai gasesc timp si pentru poezie! \"Mazgalesc\" si eu hartia (ca sa ma folosesc de celebra expresie lasata de Arghezi) atunci cand mi se \"permite\". Ma bucura faptul ca iti place ceea ce scriu. De Tarot am auzit. De folosit, nu! Tu ai curaj? (Si eu glumesc!). Raspunsul, la intrebarea finala, il las pe mana cititorilor. Pentru ce, altceva, am scris poezia?!

In judecata-ti spirituala
Exista numai o greseala:
Din clasele enumerate
Eu am doar una...plus jumate!

Vazand ca lumea te aclama,
Trecui si eu la epigrama.
Si, cum incerc sa prind caruta,
Pe unde zici ca-i...\"camaruta\"?

I-am dat, recent, asigurări
(Să nu vă mire așadar)
Dacă renunță la postări
Îi dau un premiu literar!
(Anda Andries)

Acceptare

De cand m-ai pus pe-asigurare,
In loc de cap, scriu cu picioare.
Si, cum se-ntampla foarte rar,
Eu merit premiul literar!

Luchi,

ma joci tare. Si te inteleg! Dar, daca renuntam la \"niciodata\", si-l inlocuiam cu \"intotdeauna\", mi-ai mai fi lasat un semn atat de frumos? (Nu mai vorbesc de cate sprancene s-ar fi ridicat!) Cu multumiri,