Poezie
Raspunsul inchipuit al lui Esenin Serghei
La \"Balada lui Esenin Serghei\" de Ioan Peia *
1 min lectură·
Mediu
Motto:
\"Pe-ntîia zăpadă pășesc în neștire,
Cu agere doruri și-avînturi duium.
Și seara albastră cu steaua-i subțire,
Încet luminează hoinarul meu drum.\"
Serghei Esenin, \"Poezii; Poeme\",
In traducerea lui George Lesnea
Mi-e calea deschisă și valea se vede,
Ca semne că încă-s departe de sat.
Lumina-n penumbre, cernită, se pierde
Și pieptul mă doare de-atât așteptat.
Când, iată, o iurtă ca-n stepele mele,
Mă ține, la mijloc de drum, pironit.
Mă-nvăluie noaptea cu fum de surcele;
O sete mă arde. De ne-nchipuit!
O ușă, ca-n vise, se dă într-o parte.
Se vede o masă și jos, în cotlon,
Butelca cea veche cu buzele-i sparte,
Pe care tronează crâșmarul Ion.
- \"Ia toarnă, fârtate, că tare mi-e sete!
Mi-e gâtul ca vreascul de-aproape un veac;
Nu-i vodcă destulă pe-aici să îmbete
Un suflet atât de pustiu și sărac\".
.................................................................
Încearcă românul să-i cânte în strună
Și beau, pân’ la ziuă, de cad amândoi.
Că bună e vodca. Dar țuica-i mai bună!
Și cerul se-mbată. De râs. Boje Moi!
*Poezie retrasa (temporar?) de pe site.
0104.910
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Erbiceanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Erbiceanu. “Raspunsul inchipuit al lui Esenin Serghei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/99166/raspunsul-inchipuit-al-lui-esenin-sergheiComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AENu stiu daca exista un alt poet care sa fi izbutit sa prinda
sufletul iernii mai bine decat a stiut s-o faca Esenin.
Cu gandul la el si cu indemnul starnit de lectura \"Baladei\" dumitale, am decis, cu mare placere, sa postez aceasta poezie pe pagina mea.
Si eu va raman indatorat pentru atentia acordata.
Sarbatori fericite!
sufletul iernii mai bine decat a stiut s-o faca Esenin.
Cu gandul la el si cu indemnul starnit de lectura \"Baladei\" dumitale, am decis, cu mare placere, sa postez aceasta poezie pe pagina mea.
Si eu va raman indatorat pentru atentia acordata.
Sarbatori fericite!
0
AADomnule Erbiceanu, sper din tot sufletul să nu vă supere ceea ce voi face în continuare... căutând (pe site) poezia domnului Peia am constatat că a fost retrasă și a doua oară așa că mi-am permis s-o rescriu (din cartea autorului) și s-o atașez în subsolul paginii dumneavoastră pentru ca acest minunat poem să fie desăvârșit! N-aș fi vrut să rămână ca un inel de logodnã căruia îi lipsește piatra prețioasă!
Mulțumesc amândurora pentru că existați!
Balada lui Esenin Serghei
– poet român, deportat în Rusia ...
\"Dozvidania, drug moi, dozvidania !\"
Cu privirea lui albastrã
– cuib de tainice scântei –
a venit la masa noastrã
domnul Esenin Serghei
Un vârtej de nea de aur
se zbãtea sub cușma-i spartã
prin nãmeți și prin coclaur
rãtãcea din poartã-n poartã
Cu-ncãlțãrile-i crâmpeie
vagabondul fãrã leac
cãuta un loc sã steie
o secundã cât un veac
L-am poftit, ne-a dat binețe
cât pe ce, sleit, sã cadã
peste cerul albei fețe
zburau lacrimi de zãpadã
\"Dincotro veniși, poete
din ce vreme, din ce astrã ?\"
el, cu șoaptele încete
ningea blând la masa noastrã
Și, clãtind din cap arare
pune cușma la pãmânt :
„Mulțãmesc de întrebare,
vin din stepe de cuvânt ...
Rãtãcii sã aflu unde
ard în vodcã guri de zei
pe sub cerul lumii scunde
printre șuți și derbedei
Vrui sã fiu zugrav de vise
peste-o iarnã cât o erã
însã-aceasta, pare-mi-se
nu se crede, nu se sperã !
Cine-i mag și cine minte ?
nimeni, dar, – cãci toate cele
nu-s cuvinte, nu-s cuvinte
ci doar viscole de stele ...”
Și-amuți ... cu fruntea-n ceațã
cãtã-n gol cãtre fereastrã
lung, o flacãrã de gheațã
sticli-n stepa lui albastrã
Iar apoi, cu reci suspine
despletindu-și pașii grei
a plecat, ningând spre sine
domnul Esenin Serghei ...
autor: Ioan Peia
Mulțumesc amândurora pentru că existați!
Balada lui Esenin Serghei
– poet român, deportat în Rusia ...
\"Dozvidania, drug moi, dozvidania !\"
Cu privirea lui albastrã
– cuib de tainice scântei –
a venit la masa noastrã
domnul Esenin Serghei
Un vârtej de nea de aur
se zbãtea sub cușma-i spartã
prin nãmeți și prin coclaur
rãtãcea din poartã-n poartã
Cu-ncãlțãrile-i crâmpeie
vagabondul fãrã leac
cãuta un loc sã steie
o secundã cât un veac
L-am poftit, ne-a dat binețe
cât pe ce, sleit, sã cadã
peste cerul albei fețe
zburau lacrimi de zãpadã
\"Dincotro veniși, poete
din ce vreme, din ce astrã ?\"
el, cu șoaptele încete
ningea blând la masa noastrã
Și, clãtind din cap arare
pune cușma la pãmânt :
„Mulțãmesc de întrebare,
vin din stepe de cuvânt ...
Rãtãcii sã aflu unde
ard în vodcã guri de zei
pe sub cerul lumii scunde
printre șuți și derbedei
Vrui sã fiu zugrav de vise
peste-o iarnã cât o erã
însã-aceasta, pare-mi-se
nu se crede, nu se sperã !
Cine-i mag și cine minte ?
nimeni, dar, – cãci toate cele
nu-s cuvinte, nu-s cuvinte
ci doar viscole de stele ...”
Și-amuți ... cu fruntea-n ceațã
cãtã-n gol cãtre fereastrã
lung, o flacãrã de gheațã
sticli-n stepa lui albastrã
Iar apoi, cu reci suspine
despletindu-și pașii grei
a plecat, ningând spre sine
domnul Esenin Serghei ...
autor: Ioan Peia
0
AEAnda,
\"Balada lui Esenin Serghei\" m-a atras prin prospetime si acuratete. Aceasta perla, minunat slefuita, necesita un adagio. Poetul Ioan Peia si-a facut datoria. Eu, doar, am indreptat o lumina catre ea. Meritul este, pe deplin, al Domniei sale. Alaturarea celor doua poeme, ma onoreaza.
Multumirile mele pentru o idee atat de bine venita.
\"Balada lui Esenin Serghei\" m-a atras prin prospetime si acuratete. Aceasta perla, minunat slefuita, necesita un adagio. Poetul Ioan Peia si-a facut datoria. Eu, doar, am indreptat o lumina catre ea. Meritul este, pe deplin, al Domniei sale. Alaturarea celor doua poeme, ma onoreaza.
Multumirile mele pentru o idee atat de bine venita.
0
AADomnule Erbiceanu, trebuie să vă fac o mărturisire! \"Balada lui Esenin Serghei\" a fost primul poem pe care l-am citit din pagina domnului Ioan Peia (la vremea vremii) și am fost atât de cucerită de farmecul acestei bijuterii că pînă la urmă am cunoscut toate poeziile ce au fost postate și altele încă. Intr-un tîrziu am întâlnit și autorul... pentru că această poezie are ceva magic în ea! Știu că și dumneavoastră l-ați întâlnit... așa că eu mă bucur de două ori alăturându-vă!:)
Si dacă nu-i cu totul offtopic vă voi spune că în drumul spre Iași în apropiere de Podu Iloaiei (acolo unde este indicatorul spre Erbiceni) în mașină (eram: Dl. Peia, Dl. Diviza , D.na Prochipiuc și eu) s-a spus: \"La câțiva km de aici s-a născut domnul Adrian Erbiceanu\" și ne-am bucurat de parcă ați fi fost cu noi! Si chiar ați fost fără să știți!
Si dacă nu-i cu totul offtopic vă voi spune că în drumul spre Iași în apropiere de Podu Iloaiei (acolo unde este indicatorul spre Erbiceni) în mașină (eram: Dl. Peia, Dl. Diviza , D.na Prochipiuc și eu) s-a spus: \"La câțiva km de aici s-a născut domnul Adrian Erbiceanu\" și ne-am bucurat de parcă ați fi fost cu noi! Si chiar ați fost fără să știți!
0
AAPentru că am intrat în posesia ultimei variante a baladei, nu pot fi atât de egoistă încât s-o păstrez doar pentru mine! Sper să vă bucurați și dumneavoastră și cei ce vor accesa această pagină!
Balada lui Esenin Serghei
\"Dozvidania, drug moi, dozvidania !\"
Cu privirea lui albastrã
– cuib de tainice scântei –
a venit la masa noastrã
domnul Esenin Serghei
Un vârtej de nea de aur
se zbãtea sub cușma-i spartã
prin nãmeți și prin coclaur
rãtãcea din poartã-n poartã
Cu-ncãlțãrile-i crâmpeie
vagabondul fãrã leac
cãuta un loc sã steie
o secundã cât un veac
L-am poftit, ne-a dat binețe
cât pe ce, sleit, sã cadã
peste cerul albei fețe
zburau lacrimi de zãpadã
\"Dincotro veniși, poete
din ce vreme, din ce astrã ?\"
el, cu șoaptele încete
ningea blând la masa noastrã
Și, clãtind din cap arare
pune cușma la pãmânt :
„Mulțãmesc de întrebare,
vin din stepe de cuvânt ...
Rãtãcii sã aflu unde
ard în vodcã guri de zei
pe sub cerul lumii scunde
printre șuți și derbedei
Vrui sã fiu zugrav de vise
peste-o iarnã cât o erã
însã-aceasta, pare-mi-se
nu se crede, nu se sperã!
Nu se cere nici la Domnul
nici la diavol nu se cere
căci, de ne cuprinde somnul
totul trece, totul piere…
Unde piere, greu e-a știre,
căci nu-i frunză ca să cadă
pe cărări de cimitire
zăbrelită de zăpadă
Și nici chiciură de șoapte
să se-nfigă-n piept ca vântul
care sfâșie în noapte
întreg cerul, tot pământul
Nu e mână de iubită
odihnind pe fruntea rece
cea visată sau trăită
cea venită ca să plece
Nu-i nimic din toate-aceste
nici tu viață, nici tu moarte,
nici ce-a fost și nici ce este
nici poveste ninsă-n carte;
Unii spun, așa,-ntr-o doară
că-i vârtej oprit în poartă,
alții că-i un fel de fiară
din nămeți cu coama spartă,
Că-i un mag ce strașnic minte ?
proorocind că toate cele
nu-s nici umbre, nici cuvinte
ci doar viscole de stele
Și nu-i nimeni să le șteargă
urma albă de dihănii
care-aleargă și aleargă
prin văzduhul lumii sănii”...
Atât spuse, scurs de viață
cãtã-n gol cãtre fereastrã
lung, o flacãrã de gheațã
sticli-n stepa lui albastrã,
Iar apoi, cu reci suspine
despletindu-și pașii grei
a plecat, ningând spre sine
domnul Esenin Serghei;
Autor: Ioan Peia
Balada lui Esenin Serghei
\"Dozvidania, drug moi, dozvidania !\"
Cu privirea lui albastrã
– cuib de tainice scântei –
a venit la masa noastrã
domnul Esenin Serghei
Un vârtej de nea de aur
se zbãtea sub cușma-i spartã
prin nãmeți și prin coclaur
rãtãcea din poartã-n poartã
Cu-ncãlțãrile-i crâmpeie
vagabondul fãrã leac
cãuta un loc sã steie
o secundã cât un veac
L-am poftit, ne-a dat binețe
cât pe ce, sleit, sã cadã
peste cerul albei fețe
zburau lacrimi de zãpadã
\"Dincotro veniși, poete
din ce vreme, din ce astrã ?\"
el, cu șoaptele încete
ningea blând la masa noastrã
Și, clãtind din cap arare
pune cușma la pãmânt :
„Mulțãmesc de întrebare,
vin din stepe de cuvânt ...
Rãtãcii sã aflu unde
ard în vodcã guri de zei
pe sub cerul lumii scunde
printre șuți și derbedei
Vrui sã fiu zugrav de vise
peste-o iarnã cât o erã
însã-aceasta, pare-mi-se
nu se crede, nu se sperã!
Nu se cere nici la Domnul
nici la diavol nu se cere
căci, de ne cuprinde somnul
totul trece, totul piere…
Unde piere, greu e-a știre,
căci nu-i frunză ca să cadă
pe cărări de cimitire
zăbrelită de zăpadă
Și nici chiciură de șoapte
să se-nfigă-n piept ca vântul
care sfâșie în noapte
întreg cerul, tot pământul
Nu e mână de iubită
odihnind pe fruntea rece
cea visată sau trăită
cea venită ca să plece
Nu-i nimic din toate-aceste
nici tu viață, nici tu moarte,
nici ce-a fost și nici ce este
nici poveste ninsă-n carte;
Unii spun, așa,-ntr-o doară
că-i vârtej oprit în poartă,
alții că-i un fel de fiară
din nămeți cu coama spartă,
Că-i un mag ce strașnic minte ?
proorocind că toate cele
nu-s nici umbre, nici cuvinte
ci doar viscole de stele
Și nu-i nimeni să le șteargă
urma albă de dihănii
care-aleargă și aleargă
prin văzduhul lumii sănii”...
Atât spuse, scurs de viață
cãtã-n gol cãtre fereastrã
lung, o flacãrã de gheațã
sticli-n stepa lui albastrã,
Iar apoi, cu reci suspine
despletindu-și pașii grei
a plecat, ningând spre sine
domnul Esenin Serghei;
Autor: Ioan Peia
0
AEAnda,
mi-ai incalzit inima. Nu stiu cum sa-ti multumesc. Ai pomenit de Podul Iloaiei. Acolo s-a nascut sora mamei mele. Ce as mai putea sa spun?!
Noua varianta a poeziei domnului Ioan Peia este si mai intriganta. Dupa ce am aflat de la tine ca si-a retras poezia, am intrat pe pagina Domniei sale. Am observat ca si-a retras mai multe. Maine, daca timpul imi va permite, poate ca am sa-l pot indupleca sa si le repuna pe site.
Iti raman indatorat pentru nobilul gest pe care l-ai facut.
mi-ai incalzit inima. Nu stiu cum sa-ti multumesc. Ai pomenit de Podul Iloaiei. Acolo s-a nascut sora mamei mele. Ce as mai putea sa spun?!
Noua varianta a poeziei domnului Ioan Peia este si mai intriganta. Dupa ce am aflat de la tine ca si-a retras poezia, am intrat pe pagina Domniei sale. Am observat ca si-a retras mai multe. Maine, daca timpul imi va permite, poate ca am sa-l pot indupleca sa si le repuna pe site.
Iti raman indatorat pentru nobilul gest pe care l-ai facut.
0
AAAceastă zi (care n-a fost prea fericită pentru mine) se încheie minunat! Dacă am reușit să vă fac o bucurie cât de mică, înseamnă că ea (ziua) n-a trecut în zadar!
Eu vă mulțumesc!
Eu vă mulțumesc!
0
DC
\"Cat priveste \"Balada...\" mea nu stiu daca gestul repostarii
nu stiu daca gestul repostarii ei nu va fi penalizata intr-un fel sau altul...\"
(Ioan Peia)
minus zece fiind gradarea
cea mai de jos eu i-am spus:
-la mata penalizarea
poate merge doar in sus!
p.s.
am citit cu mare placere poezia domnului Erbiceanu si am reciti cu aceiasi mare placere \"Balada...\"domnului Ioan Peia care trebuie repostata
nu stiu daca gestul repostarii ei nu va fi penalizata intr-un fel sau altul...\"
(Ioan Peia)
minus zece fiind gradarea
cea mai de jos eu i-am spus:
-la mata penalizarea
poate merge doar in sus!
p.s.
am citit cu mare placere poezia domnului Erbiceanu si am reciti cu aceiasi mare placere \"Balada...\"domnului Ioan Peia care trebuie repostata
0
Cât privește \"Balada...\" mea, nu știu dacă gestul repostării ei nu va fi penalizat într-un fel sau altul...E una din poeziile la care țineam foarte mult și poate că nu ar fi meritat soarta pe care a avut-o, desigur, prin mijlocirea, oarecum precipitată, a mâinii mele...Dar dacă această evocare lirică a marelui poet, Esenin, v-a stârnit și domniei-voastre condeiul întru nobilă dăltuire, atunci răul e pe jumătate îndreptat.
Vă rămân îndatorat pentru alăturarea frumoaselor versuri de față amintirii noastre comune...