Tortură

‘Nu vrei să recunoști?’ ‘Nu! De ce-mi puneți aceeași întrebare de o mie de ori? V-am răspuns! Nu recunosc nimic!’ Arestatul primi un bocanc în stomac și un cot în figură. Prin astfel de corecții, anchetatorii țineau să-i sublinieze suspectului dreptul de a nu ridica tonul într-o secție de poliție. ‘Dar nu am făcut nimic! Sunt nevinovat! Vă implor să mă credeți!’ Deși rugămintea a fost rostită în șoaptă, anchetatul recepționă și un mâner de pistol peste gură. Devenise clar pentru toți polițiștii prezenți în acea încăpere semiobscură, luminată slab doar de beculețul unei veioze ieftine, fără abajur, cu razele neputincioase înfipte în chipul tumefiat al arestatului, că Adevărul nu putea fi extras prin aplicarea tehnicilor convenționale. Investigația trebuia continuată cu practici ce nu fuseseră încă stabilite prin lege. ‘Oricum’, gândi cu voce tare un ofițer cărunt, ‘nu riscăm nimic dacă recurgem la tortură. Îl vom chinui până când va spune Adevărul! Iar după aceea, dacă va rămâne în viață, îi vom smulge limba, pentru a nu se plânge nimănui că a fost torturat de poliție…’ ‘Dar dacă… cel arestat este nevinovat?’ propuse șovăielnic ca temă de gândire un tânăr polițist. ‘Și cum naiba propui să aflăm adevărul?!’ se răsti ofițerul aflat la doar două zile de pensionare. Nimeni nu veni, însă, cu altă variantă. Nici măcar suspectul nu găsi o soluție viabilă pentru a-și evita maltratarea trupului. Durerea inimaginabilă apărea, în ochii tuturor, ca unică modalitate de a se ajunge la Adevăr. ‘Aduceți-mi instrumentele!’ ordonă bătrânul ofițer, după ce-și introduse mâinile în mănuși albe, chirurgicale. După febrilitatea cu care aștepta începerea torturii, colegii ofițerului au înțeles că acesta nu se afla la provocarea primelor dureri fizice. Dar nimeni nu a îndrăznit să-l întrebe în ce alte contexte private mai recursese la tortură… viața personală nu reprezenta un subiect pe care-l puteai aborda ‘safe’, în flecăreală, cu vârstnicul ofițer. Temperamentul său vulcanic te putea ușor catapulta într-o funcție inferioară sau într-o secție rustică de poliție. ‘Cu ce doriți să începeți? Cu…?’ îl întrebă un tânăr coleg, dornic să se afirme. ‘Cu menghina… Instalați menghina!’ strigă nerăbdător ofițerul, bătând cu pumnii în locul de pe masă în care primul dispozitiv de tortură trebuia montat. Toate șuruburile au fost rotite-n piulițe, fixând menghina. Suspectul a fost întins pe masă fără a se împotrivi. Cred că și el era puțin curios în privința torturii ce urma să i se administreze. Cu un zâmbet sinistru pe chip, ofițerul începu să rotească manivela. Se opri doar la primul urlet de durere al arestatului. ‘Nici acum nu-ți recunoști fapta?!’ ‘Nuuu! Nu am făcut nimic! Absolut nimic!’ După o nouă rotație a manivelei, ofițerul repetă întrebarea. Primi același răspuns. Mai învârti o dată manivela… aceeași negare. Încă o rotire… aceeași replică încăpățânată! Încă una… nimic nou în declarații! Două rotiri la rând… Trei rotiri la rând… Patru… cutia craniană scoase un zgomot ce sugera crăpare. Speriat de eventualitatea unei morți inoportune, ofițerul relaxă presiunea asupra țestei suspecte. ‘Dați-mi ferăstrăul!’ ordonă colegilor aflați în bezna din spatele lui. Un polițist, lăcrimând în semn de compasiune pentru cel chinuit și dorindu-i o liniște eternă, execută decizia. După ce reteză un picior, ofițerul repetă întrebarea. Nici un răspuns. După ce reteză și celălalt picior, rosti iar întrebarea. Nici o reacție. Enervat de tăcerea victimei, îi tăie ambele mâini. ‘De ce te încăpățânezi? Răspunde pozitiv la întrebare și te las în pace!’ Obosit de efortul depus, anchetatorul se odihni pe un scaun împroșcat cu sânge. Tortura nu dăduse roadele scontate. Adevărul nu fusese obținut… iar singura explicație logică pentru eșec nu putea consta decât în… inocența celui anchetat. ‘Luați-l de aici! E liber…’ Din întuneric apărură brațele însărcinate cu transportarea cadavrului ciopârțit. ‘Aduceți-mi următorul suspect!’ le strigă ofițerul. ‘Trebuie să aflăm cine e vinovat de furtul pachetului de biscuiți, direct din mâinile nepoțelei mele… cu orice preț! Nu pot ieși la pensie știind că vinovatul este în libertate…’