Adina Ungur

Mae, versurile pe care le-ai subliniat si aici si dincolo, (unde ai citit pentru prima data poezia sau jurnalul, pentru ca textul de fata face parte din \"Jurnalul Adelei\"), mi-au spus ca ai inteles-o, ca textuletul acesta ti-a transmis intr-adevar si tie ceva. Nu poate decat sa ma bucure. Adele a fost un personaj care a incercat sa spuna ceva. Apare si in alte texte, nu mai are nici un rost sa le pomenesc.
Iti multumesc pentru vizita.

Dan, Marina, Ioana, Luminita, va multumesc sincer pentru aprecieri. Ma onoreaza.

Receptionat.

Liviu, stiu ca-mi esti aproape, inseamna enorm pentru mine! Si nu numai tu. Stiu! Ea ti-a citit volumul inaintea mea, eu nu eram acasa atunci si parerile noastre au coincis. Ea a citit-o si pe Oriana si pe inca cineva (si nu numai) si v-a iubit asa cum va iubesc si eu pentru ca desi e mai dificil cu accesul la internet, eu am dus mereu site-ul cu mine acasa. Si, asta e, il port mereu cu mine.
Poate am sa tac o perioada sau poate nu, nu stiu. Acum imi vine sa tac. Pentru mine a fost mai mult decat parintii mei, amandoi la un loc. N-am vrut sa o las sa plece. Si inca n-am acceptat!

Multumesc si Dumezeu sa o odihneasca in pace!

As avea o rugaminte pentru cei care participa la intalnirile de vineri. Pentru ca noi, cei care nu putem fi prezenti fizic alaturi de voi, ramanem de multe ori doar cu lecturarea invitatiei, a propunerilor de teme pe care le citim in editorialul-anunt, fara sa stim ce si cum s-a discutat la seratele poezie.ro.

Pe scurt, rugamintea-sugestie ar fi pentru participanti, (fac apel la amabilitatea voastra) sa laseati in comentarii sub text, impresii, concluzii, pareri, etc. ramase in urma intalnirilor de vineri.

Pentru a ne mai potoli curiozitatea!

Subiectele abordate imi par interesante!

Subscriu comentariilor, fericirea merita toate stelele din lume!
* pentru oamenii fericiti.


P.S.
N-am uitat, imi cer scuze pentru intarziere:
codri_ro@yahoo.com

La multi ani Nicolae si Nicoleta! cu intarziere, pentru ca am uitat sa spun in text.

Roua, multumesc si eu iti doresc la fel.

remgriff, desigur este o poveste de Sfantul Nicolae scrisa pentru copii.
Eu n-am sa ma jenez niciodata de faptul ca scriu literatura pentru varstele mici, pentru copii.
N-am sa ma jenez niciodata de ceea ce scriu, fie ca e o poveste sau o poezioara pentru copii de 2 ani, fie ca e un eseu de filosofie.
Despre maturitate, inca nu mi-am propus sa scriu, am scris insa, eseuri si studii despre copilarie.
Poate poti sa spui tu ceva interesant despre maturitate.
In ceea ce priveste ortografia, s-ar putea sa-mi fi scapat ceva, a gresi e omeneste, chiar si pentru un student la Filologie, cu toate ca, daca ai greseli (cum ar virgulele nepuse bine, nu mai spun de \"i\"-uri sau cratime) nu reusesti sa treci de primul an. Eu am trecut cu brio. Cu toate astea, s-ar putea sa am, uneori, scapari. Voi verifica.

editoru\', iti multumesc pentru \"fulgisori\", la noi, doar ploua marunt, insa asteptam si zapada.
Cred ca denumirea textului din prima pagina a site-ului este una potrivita. Asadar \"punct de vedere\" si nu \"editorial\". Eu mi-am exprimat \"punctul de vedere\" cu ocazia acestei sarbatori, asa ca ii invit pe cei care doresc sa-si exprime punctul lor de vedere, sa posteze linistiti textul in prima pagina.

Pan, si tie iti multumesc si ma bucur ca te numenri printre cei care s-au putut bucura de o povestioara nevinovata, scrisa cu aceasta ocazie.

Anton, cand i-am citit compunerea lui Danut, am stiut ca si el va fi unul dintre cei care se va bucura de povestioara mea. Asa ca iti multumesc si tie si nu m-am indoit nici o clipa ca vei fi de acord cu cei carora Mos Nicolae le-a adus macar o poveste in noaptea de 6 decembrie.

Licorna, din pacate emisiunea nu se poate asculta si in Bucuresti, este un post de radio care emite doar local. Insa eu vreau sa te rog ceva. Mie mi-a placut in mod deosebit ceva ce am citit la tine \"Poezii pentru intoarcerea Micului Print\" si desigur, as dori sa o recit intr-una din emisiunile mele, daca imi dai voie, draga Licorna. Si bineiteles vei avea si o caseta cu emisiunea, intocmai cum am procedat si cu Oriana si Aleks, care mi-au fost colaboratori la cateva emisiuni.
Si tot tie vreau sa-ti mai spun cateva cuvinte din suflet, chiar daca vin tardiv sau suna cine mai stie cum, sunt spuse cu cea mai mare sinceritate. Desi nu te cunosc, n-am putut sa te ignor, te-am citit cu bucurie si am avut intotdeauna un gand bun pentru tine (chiar daca am tacut) pentru ca mi-ai atras atentia prin
comentariile pe care le-ai facut la cateva texte (si mie si inca unui autor) si cred eu, cu toata sinceritatea ca tu esti un om deosebit.

Oriana, draga mea, stiu ca te bucuri si eu ma bucur mult atunci cand iti citesc poeziile, cand te vad pe site si desigur, stiam eu ca si tu ai intelepciunea si sensibilitatea de a primi in suflet si in cap, cum zici, o povestioara de-a mea. De aceea am si adus-o, pentru ca stiam ca exista oameni care se bucura. Iti multumesc mult!

silencio, fara sa vrei, si tu ai fost un fel de Mos Nicolae pentru mine. Pentru ca una dintre dorinte era: liniste sufleteasca. Tu mi-ai adus un gramulet de bucurie, prin bucuria ta, sincera. Si stii, mie Huckleberry Finn ca personaj mi-a placut mult mai mult decat Tom Sayer, care si el era un aventurier innascut. Am scris si eu ceva despre doi copii \"aventurosi\" (in sensul bun al cuvantului), inca una din dorinte era sa am puterea sa termin de scris acele (dupa cum spun toti cititorii mei) \"frumoase texte\". Multumesc.



Si cei carora nu le plac povestile, nu trebuie sa le citeasca. Eu cred ca cel mai urat lucru este sa-ti bati joc de un suflet de copil. Cei care nu pot sa-i inteleaga, ar fi bine, macar, sa nu-i urasca.


Ganduri frumoase, inspiratie si spor la scris va doreste Spiriduta Adia, alias Adina Ungur.

Iti multumesc din suflet, Oriana, e o poezie la care eu nu mai pot sa spun nimic, ma copleseste si ceea ce mi-ai scris, dar si faptul ca mi-ai fost aproape.

N-am sa te uit niciodata!

Pentru ca si tu te temi sa exprimi comentarii de genul: extraordinar, superb, minunat, si mie mi se intampla acelasi lucru. Am recitit-o atutomat. Pe mine m-au frapat poeziile tale si mai ales aceasta pentru ca seamana cu ceva anume, cu cineva, care construieste cam in acelasi gen poeziile. Si din pacate, nu mai pot comenta, decat ca rasturnarea din final face toti banii, cu toate ca si inainte poezia te prinde, e construita cu oarece nerv.
Ma bucur ca cineva mi-a atras atentia aici! Merita.

Poezie compacta, inchegata.
Se naste din interogatii continua si se sfarseste la fel, chiar daca nu exista nici un semn (grafic) al mirarii ca notatie in text. Retorismul exista, intreaga poezie il exprima, ca pe un monolog interior care se inteteste spre final, devine mai intens ca \"traire\" mai putin ca act.
Se ajunge de la \"ce nisnoare trista\" la \"ce nerabdare ne colinda, nebuna\", ca semn al vitalitatii, al unei zbateri diafane a trairilor.
Fiecare strofa este redata ca un suflu, o punte sustinuta cu pilonii insusirilor gestice, pentru ca fiecare gest, verb sau actiune este insotita de un adverb, un complement sau un adjectiv care sa o completeze, sa o intregeasca.

Ex. de constructii metaforice de tip: \"ninsoare insidioasa si trista\", \"respira lumina albastra\", \"fulgii minunii din noi\", \"aceleasi febrile pseudo-atingeri\", \"prea recile ploi\" si altele, placute, insusiri care intregesc atmosfera unica si intima a trairilor.

Sunt trei strofe, trei zboruri frazate si conduse armonic, fara ruperi, cu simetria retorismului primei si ultimei strofe, diferenta dintre ele fiind gradualitatea si vivacitatea trairilor, finalul lasand locul unui anume tip de speranta rece dar luminoasa.

Titlul pare sa rezume o introspectie luminoasa, poezia reflecta trei tipuri de zbor, luminos si interior, cele trei strofe.

Nu pot spune ca e de ignorat.
Unele constructii sunt interesante, asa ca regret putin senzatia ruperilor de ritm, trec peste, citesc si am din nou aceeasi senzatie.
De exemplu in prima strofa fiecare vers luat independent are ceva inedit in el, personal il apreciez pe ultimul, care mi se pare o imagine cu totul originala, mi-am amintit clar de sticlutele de ciocolata umplute cu lichior. E chiar ceva ce n-am mai intalnit.
La a doua strofa nu pot sa nu-mi amintesc faptul ca mi-am pus mai demult un cameleon pe umar, aveam o rochie albastra, iar el nu voia sa se coloreze nicicum. Abia apoi am aflat ca ei imita toate culorile si nuantele, dar exclusiv ceea ce sa gaseste in natura in care traiesc, in mediul lor. Altele, nu pot. E si normal, nici ei, saracii nu pot imita ceea ce nu cunosc, la fel ca si noi, care nu putem intelege sau percepe infinitul. (Scuze pentru divagatii, dar asta mi-a amintit)
La a treia, versul 2 as fi simtit \"junghiuri duioase-ti stipulam...\"
Apoi cu \"bungee jumping\" e o idee, dar nu stiu, parca tind sa-i dau dreptate si de data asta lui Costel, a-propos de mixtura de limbi si de ce nu, si de Legea Pruteanu.
Dar e interesanta, per ansamblu, mai ales pentru ca se simte mestesugul intocmirii fecarui vers ca fiind aparte si totusi un ansablu.
Cel putin interesant.

Superb xileF!

Ti-am citit aproape toate textele cu mare placere, pentru ca in fiecare ai cate ceva de spus. In urma lecturii, din fiecare text ramai cu ceva. Au continut, expresie, sunt directe, ai dialoguri bune sensibilitate, iar ideile pe care iti brodezi actiunea prozelor dar si a poeziilor sunt originale. Nu ai lungimi exagerate. Imbini intr-un mod natural fictiunea, imaginarul cu realul, iar tematica e variata.

Eu ma bucur sa te citesc pe site si in primul rand apreciez originalitatea textelor tale!

O foarte buna idee, aceea a criticii la cerere!
Subscriu comentariilor si apreciez initiativa ca fiind foarte buna.

O alta initiativa salutara este aducerea pe site la \"tehnica literara\" a notiunilor de teorie literara. (Cred ca este nevoie de asa ceva, ar fi bine sa existe un loc separat de unde sa poata fi accesate de cei interesati. Si bineinteles, informatiile si definitiile pot fi si completate prin comentarii.)

Originala si superba imaginea mieilor in paradis. Si rozul sufletelor. Foarte multa delicatete in versurile tale. In special cele din paranteze plaseaza paradisul si intr-un timp, spatiul exista pe tot parcursul poemului.
Acolo in paradis mieii, alintati de suflete in toate cele patru ipostaze ale zilei (modificate temporal, prin versurile din paranteze) si sufletele care migreaza mereu, spre sus si jos, catifelate si zdrentuite.
E deosebita!

Mi-au placut si \"Buzunarul stang\" si \"Dupa zmeura\", dar aceasta imagine a paradisului mi se pare absolut deosebita.

Va multumesc mult pentru aprecieri!

Pentru mine e o dubla bucurie, si aceea de a fi adus aici interviul, dar si faptul ca nu numai pe mine m-a imbogatit aceasta plimbare in trecut.
Cu drag.

Ai trecut pe nesimtite de la starea de vecin, la aceea de inger obosit, spre final. Mi-a retinut atentia pana la finalul deconspirant. O ipostaza deosebita a unui inger cu aripi sifonate, de zgura. Am vazut-o in imagini, ca pe o poveste.
Foarte reusita, zic eu.

Am gasit multe texte bune!
Imi place mult expresivitatea si diversitatea temelor abordate in poezie. Si intr-adevar tu ai ceva de spus in poezie. Te citesc intotdeauna cu placere.
Dar Pinocchio este cu totul pe sufletul meu. Asa ca oricat m-am invartit prin texte, tot aici am ajuns, la preferatul meu.

* pentru papusa vie, Pinocchio.

Iata si steluta.
Mi-a fost atat de greu sa decid unde sa o pun, pentru ca in poeziile tale te intampina multe astre si multe universuri, atunci cand le patrunzi. Am venit aici, pentru ceea ce spui in ultimele doua versuri.
E minunat!

Va multumesc pentru aprecieri!

Interviul exista, va fi difuzat in cadrul unei emisiuni de literatura, la Radio Renasterea, 91,2 FM, Cluj-Napoca.
A fost transcris in urma inregistrarii.
Am tinut cont de sugestii!
Urmeaza, asa cum ati intuit, partea a doua a interviului (sau a discutiei) intr-un alt editorial.

M-ai facut sa plang!

Probabil si starea mea e de vina, am scris ceva asemanator, chiar astazi, asa ca renunt sa postez, deocamdata.
Foarte sensibil!