Adina Ungur
Verificat@adina-ungur
„Unica-mi sfoara se-nalta din crestet sus departe.”
Adina Ungur s-a născut și trăiește în Cluj-Napoca. Licențiată în Filosofie și Jurnalism (1998) este artist-păpușar al Teatrului de Păpuși ”Puck” (1997 - prezent) din același oraș. Are studii de filologie și regie de teatru. A fost redactor radio (2000-2002) dar și redactor cultural de presă scrisă la cotidianul Informația…
Colecțiile lui Adina Ungur
Maria, evenimentul a avut loc azi, la ora 13. Stiam de ceva vreme de acest eveniment, insa, pierzandu-mi contul cu cele mai multe corespondente si o agenda, m-am cam debusolat, uitand de data de 16 mai. Aseara mergand spre casa mi-am amintit, vazand afisul, asa ca m-am intors la net si l-am postat. De oboseala si scris in viteza, am tastat 26 in loc de 16 mai, asa ca imi cer scuze pentru greseala. Am corectat!
Sunt multe evenimente in Cluj, uneori se suprapun si atunci mi-e greu sa aleg. Stau si ma socottesc, cand am timp disponibil si de cele mai multe ori se intampla sa nu ma mai duc la nici unul dintre ele. Mi le tot notez pe hartiute, pe care bineinteles ca le ratacesc.
La evenimentul amintit am ajuns mai tarziu, adica la final, asistand doar cantecele cantate dde corul, care m-a induiosat. Lume multa, tablouri, reviste, tineret, oameni in varsta, premii si voie buna. Dar tot e bine ca am ajuns pentru ca l-am reintalnit pe Victor Constantin Marutoiu, dupa 6 ani (coleg de premiu, intalnit si cunoscut la Festivalul National de Poezie \"Octavian Goga\" de la Ciucea). Si uite-l si pe poezie.ro http://www.poezie.ro/index.php/author/0008125/type/all/index.html
Ne-am privit un pic si apoi ne-am recunoscut. Cu nume cu tot. :) Atunci era elev, acum a terminat facultatea. Mi-a povestit de cenaclul studentilor \"Vox Napocensis\" pe care il conduce. Am sa trec si pe-acolo si voi consemna ceva, probabil.
Maria, poate vei avea ocazia sa prinzi evenimente, cand treci prin Cluj. Sa ma anunti si pe mine cand vii.
Cu prietenie!
Pe textul:
„Eveniment cultural la Cluj-Napoca, \"SALONUL ARTELOR\"," de Adina Ungur
RecomandatZiceam acolo despre amintiri. Cel mai straniu mi se pare ca acum vreo cativa ani, probabil nu foarte multi, l-am cunoscut pe scriitorul Vasile Sav la o lansare de carte si acum exista chiar un cenaclu cu numele lui, fara ca eu sa-mi fi imaginat vreo clipa ca el nu mai exista printre noi. Era un domn cu parul si barba albe, cu o fata ascutita, subtire si inalt, cu o interesanta palarie si cu un baston sculptat. (Era, parca rupt dintr-un text scris inainte cu ceva ani, de Stejan) Din clipa in care am inceput sa povestim, m-a uimit cu ceva, n-am sa spun ce, doar ca ma contraria senzatia de indignare si admiratie pentru tupeul pe care il avea o astfel de persoana in discutiile pe care le-am purtat. Ma voi apleca sa-i citesc mai multe scrieri, insa, cred ca oricat de mult l-as studia (in scris), imaginea care imi va ramane la auzirea numelui \"Vasile Sav\" va fi cea a domnului in varsta, drept ca o lumanare, cu parul si barba albe, cu palaria bizara si bastonul sculptat, dar mai inainte de toate, cu tupeul care imi starneste si acum pe de o parte indignarea, pe de alta, zambetul. Era o prezenta! Regret ca nu mai este!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Pe textul:
„Eveniment cultural la Cluj-Napoca, \"SALONUL ARTELOR\"," de Adina Ungur
Recomandatintr-un fel am si eu vina mea! Vineri, parca, sau chiar joi am trecut pe la Targul de Carte, m-am intalnit cu cineva, pe care nu o vazusem de mult, am facut fotografiile si mi-am propus sa pun articolul pe site. Dar, n-am mai mers la net, din pacate. Sambata, trecand prin Piata Unirii si facand din nou un slalom printre carti, am intalnit un scriitor-editor si-am stat putin de vorba. Din poveste in poveste, am aflat ca targul n-a fost prea bine mediatizat, asa ca de indata ce am plecat de acolo, am trecut strada, am intrat intr-un net si am postat anuntul pe mai multe site-uri, in speranta ca cei din Cluj, poate mai au putin timp sa dea o fuga in Piata Unirii. Pentru ca intr-adevar ar fi meritat. Nu-mi ramane decat sa-mi propun ca alte dati sa fiu mai atenta si mai prompta cu anunturile. Multumesc oricum, de trecere.
Dar Maria, daca doresti cartea Luminitei Suse sau una dintre cartile Teei Mirescu, e de ajuns sa-mi scrii pe adresa de email si se rezolva.
Pe textul:
„Slalom printre carti la Cluj-Napoca - Primavara Cartilor la Cluj" de Adina Ungur
RecomandatDragut spus, Dan Mihut, o poveste intreaga si care se coplica atunci cand nenea trenulet isi trece cu locomotiva peste coada de peste care incepe sa tipe de se darama gara. Cred ca ai dreptate, numai ca daca vine si \'arasu\' chefe. Vasilica, el poate sa mai dezlege si separa misterul deraierii in gara daramata, unde sirena, (de atata tipat, face guturai) si devine siren, iar trenul, (placintit sub peretii garii), e acum, nimic mai mult decat, o trena. Sigur, povestea poate avea continuare, putem face un serial, daca vrei.
Multumesc de trecere, complicitate si poveste! :)
;)
Pe textul:
„Omulețul-tren care mă iubește și coada mea de pește" de Adina Ungur
Si pentru mine a fost o surpriza placuta!
Multumesc pentru trecere!
Pe textul:
„Slalom printre carti la Cluj-Napoca - Primavara Cartilor la Cluj" de Adina Ungur
RecomandatRuine-castel. Batrana-Batran. Bruneta-Blonda. Vas-cioburi. Castelana-Curtezana. Si tot ce se intampla intre realitate si fictiune sau vis! Un subiect generos si atragator, prin misterele lui.
Dragut text! Are in el o doza sanatoasa de mister si are si subiect, mai poate fi lucrat, dupa cum se spune mai sus, asa ca nu voi repeta cuvintele lui Stejan. Interesant felul in care incerci sa duci realitatea spre fictiune si cum aduci fictiunea aproape de realitate. Povestirii i se poate pune un final, i se poate aduce, lejer, o continuare, din punctul meu de vedere, textul ar putea aparea chiar ca un serial, ceva de genul « Twin Peaks », unde se cauta ceva si de la o etapa la alta, drumul spre adevar, in loc sa se limpezeasca, se umple de mistere incitante si momente pline de suspans.
Eu vad cel putin o continuare, nu vreau sa-ti dau idei, ca textul este al tau, insa ar putea continua aceasta cautare spre adancirea sau elucidarea misterelor. Depinde de tine.
Despre personajul care mi-a imprumutat numele nu pot spune nimic, (m-a amuzat, citind) consider ca in cazul acesta ai facut bine ca nu ai procedat cu o descriere amanuntita, e bine asa si ma bucura faptul ca venirea voastra la Cluj si scurta intalnire ti-a inspirat subiectul unei povestiri! Este un castig! Si eu am ceva de spus tot despre ziua aceea, dupa cum am promis, va aparea in curand pe site.
Si mai am o idee, pe care poate am sa o lansez, cand aduc
textul. Parerea mea este ca intr-un fel, ar trebui sa duci la bun sfarsit misterul prezentei sau al absentei personajului principal « castelana ». Asa cum e acum, e, poate, prea in suspans si prea in ambiguu finalul.
In alta ordine de idei, nu stiu daca ai vazut zidul care inconjura orasul medieval Cluj-Napoca, dar trebuie sa-ti spun ca am crescut la umbra zidului, curtea noastra fiind lipita de latura nord-sudica a fortificatiilor care inconjurau vechea cetate Clausemburg sau actualul centru al
centrului urbei noastre, asa ca subiectul « ma prinde » oarecum. Dincolo de granita zidurilor sau a ramasitelor lor e inca un loc central al orasului (de unde si prezenta
poate frecventa a motivului « zid » din textele mele.) Gasesc ispititoare aventura cautarii castelanei, imi place consecventa personajelor in a o cauta si felul in care toata aventura e privita de catre narator. Cu detasare si obiectivitate. Vreau sa spun ca naratorul, poate pentru ca e detasat, nu devine antipatic sau agasant, prin prezenta prea accentuata a sinelui sau, dimpotriva, pe naratorul povestirii si implicit cele doua personaje principale, ar putea cadea putin mai multe accente de \"condiment\", daca nu prin expresia fizica, atunci, cel putin, prin ceea ce tine
de atitudine sau prin limbajul diferit si individual al lor.
Te felicit pentru text si astept o continuare, daca va fi!
Pe textul:
„Castelana" de Sorin Teodoriu
E ceva si aici din felul in care construiai inainte, te recunosc, in formularea versurilor si in conducerea discursului prin ele. Daca la inceput nu mi-a cazut prea bine imprecatia si foarte simplu as fi renuntat sau reformulat tonul adresativ, spre mijloc i-am recunoscut si intuit sensul, ca la final sa iert cu totul formularea care nu ma convinsese prea tare in incipit. Pentru ca dincolo de formulari si aranjamente, e aici o emotie, care spre final se resimte. In al treilea vers as fi vrut mai multa concizie sau daca nu, taierea lui, precum si unuia dintre versurile repetitive \"am murit\" (usurel redundant).
Per ansamblu, mi-a placut, am simtit emotia si asta cred ca e cel mai important la o poezie: sa transmita!
Bine ai revenit!
Pe textul:
„dreptul la blestem" de teea mirescu
In momentul in care doresti o comunicare prin scris, trebuie sa te supui unor reguli mai stricte si ceva mai dificile (pentru ca multe dintre mijloacele obisnuite de transmisie a mesajului, lipsesc, in scris nu mai ai posibilitatea sugestiei prin mimica, gestica, modulatie a vocii, etc.), trebuie sa tii cont si sa le inlocuiesti in mod coerent si expresiv. Tu ai ideea in minte, dar trebuie sa o sugerezi si publicului cititor in asa fel incat acesta, care are o tabula rasa ca imagine si impresie relativ la ceea ce urmeaza sa primeasca de la text in clipa in care te citeste, sa fie cat mai corect informat si condus in lumea pe care vrei sa o infatisezi in scris. Tu ai tendinta sa uzitezi mult prea mult de \"sugestie\", care e buna si aceasta (ca tehnica narativa) dar numai in cazul in care stapanesti textul, fara ezitari si o alta conditie ar fi sa nu faci abuz de ea (de sugestie). Pentru ca, la urma urmei, comunicarea, mai ales in proza, trebuie sa curga firesc, fara ca autorul sa se opreasca la lectura (din cauza incoerentelor de stil/transmisie). De pilda, tu imi spui undeva \"m-am simtit in pielea lui ...(cutarica)\", daca eu nu am nici o idee cine este cutarica, ce invarte, ce simte, prin ce este el cunoscut, nu am absolut nici o idee in ce piele te-ai transpus (cum te-ai simtit, care este sau a fost atitudinea, emotia, impresia ta, atunci, in acel moment pe care l-ai pomenit). Daca te raportezi la ceva, fa-o (mai putin sugestiv) la lucruri/fapte/oameni, cat de cat mai precise ca reprezentare sau statut.
Sugestia mea directa este sa incerci sa scrii cat se poate de simplu, coerent, firesc si abia apoi, dupa aceasta sa treci la tehnici mai complicate, cum ar fi cea a sugestiei, care este si poate fi valabila, dar numai in anumite conjuncturi, fiind raportata la certitudini. Astea fiind spuse, cred ca esti de acord cu mine ca problema ramane pe alocuri cea a transmiterii ideii (care nu e grava, totul trebuie doar simplificat) si vei vedea ca dinspre simplu spre complicat, calea va fi mult mai usoara. Spor!
offtopic:
Oh nu, la textul de care vorbeai la un moment dat nu am avut un raspuns vehement, cum spuneai tu, ci (contrar obiceiului meu) am continuat raspunsul in tonul ironiei de care am avut parte in acel comentariu, insa doar pentru vreo doua-trei propozitii, dupa care am raspuns absolut firesc, sincer si fara resentimente.
Pe textul:
„Femeile poetului" de cornel marginean
Pe textul:
„DEBUT EDITORIAL în volum - Daniela Luca, \"Întâlnire în alb\"" de Adina Ungur
Recomandatin primul rand vreau sa te felicit si eu, in mod public si sa ma bucur pentru acest eveniment fericit al tau!
Apoi, sa remarc cat de multi prieteni ai!!! Impresionant! Iti multumesc pentru ca m-ai ales sa fac acest anunt, ma onoreaza! In numele meu, poti posta acest anunt oriunde doresti (spre exemplu acolo unde eu nu mai intru), de asemenea, il voi face public in locurile pe care le accesez.
Si eu astept sa ne cunoastem! (Din pacate, de aseara, nu mai am acces la adresa de mail: codri_ro@yahoo.com, respectiv, id-ul de ym. S-ar putea sa-l recuperez, insa nu sunt sigura). Luminita m-a ajutat la punerea in pagina a anuntului. Pentru ea, am sa te rog sa-mi trimiti mie inca un exemplar.
Pentru toti cei ce se bucura de aparitia ta editoriala: eu nu am nici un merit, aici, decat acela de a face public acest eveniment si de a ma bucura de el.
Cu prietenie, Adina Ungur
Pe textul:
„DEBUT EDITORIAL în volum - Daniela Luca, \"Întâlnire în alb\"" de Adina Ungur
RecomandatBine ai revenit!
Multumesc de sugestie, cu adevarat, \"toleranta binar sangvina\" imi suna si mie putin cam cum nu ar trebui, insa primul cuvant care mi-a venit in minte la scriere era \"duala\", (de care m-am cam saturat) asa ca l-am inlocuit in felul acesta. Acum e ok, am gasit solutia. Dar nu, pe \"perfuzabil\" nu-l pot modifica, pentru ca poezia se refera la perioada \"mai, 2004\" cand prea am fost hranita, intoarsa de dincolo (de unde si \"poarta\") si dependenta vital de acest \"perfuzabil\", pe langa care au fost vocile Oamenilor care m-au dorit dincoace si planurile lui Dumnezeu (nu in ultimul rand). Pentru ca in alte circumstante, existenta mea s-ar fi incheiat la varsta de 30 de ani. Multumesc de trecere!
Pe textul:
„poartă la orizont" de Adina Ungur
RecomandatTudor Negoescu, ma recunosc a fi impresionata pozitiv de atitudinea deschisa si absolut sincera a ta! Daca nu ai fi cerut, probabil nu as fi adus textul, iar Luminita, chiar merita a fi prezentata si aici, in site-ul in care este activa de multi ani! Multumesc pentru sugestie/rugaminte!
Cat despre detasare si sinceritate: da!
Nu imi permit sa fiu altfel decat in felul acesta!
Ela, multumim de trecere, pentru bucuria primirii acestui semnal si pentru sensibilitatea observatiilor tale!
Florin Bratu, trecerea sau semnul tau trebuie sa fie un prilej de bucurie pentru Luminita.
Pe textul:
„Cuvânt înainte de ziua a șaptea a poemelor Luminiței Suse" de Adina Ungur
RecomandatPe textul:
„poartă la orizont" de Adina Ungur
RecomandatAdica, o cerinta e totusi o cerinta, asa ca m-am conformat!
Probabil ca daca nu exista aceasta doleanta, nu as fi adus textul. Tudor Negoescu, lectura placuta!
http://www.poezie.ro/index.php/essay/174928/index.html
Pe textul:
„Luminița Suse - `Duminica inimii`" de Adina Ungur
RecomandatEla, bucurandu-ma pentru felul in care rezoneaza undele tale cu versurile asa-zisului potop, iti multumesc, zambindu-ti, suflete!
Iulian, ti-am perceput orizontul de asteptare, probabil ca o fi cam prea la multe grade, unul peste celalalt, insa cateodata am nevoie sa mai las din preaplin sa iasa pe hartie si cam asa a fost de data asta. Adica, de emotia asta. Multumesc de trecere, nu ma supar deloc, dimpotriva!
Adrian Grauenfels, ce frumos spui tu in doar cateva cuvinte, trebuie sa recunosc ca ma incanta sa descopar un privitor de poezii si nu doar un simplu cititor, iar bucuria mea se va concretiza printr-o vizita la textele tale si neaparat un semn. Nu chiar acum. Multumesc!
Teea scumpa, tu ma bucuri mult si asta pentru ca te stiu si stiu exact cum se asorteaza poeziile mele sufletului meu. Uite cum imi dai tu un rost! Multumesc!
Adrian Firica, multumesc pentru sugestie, hai sa o facem cum zici tu, desi fara punctuatie si fara cadenta de tip clasic a prozodiei versurilor, arajnarea lor nu are decat importanta suflului continuu. Dar o putem modifica. Multumesc!
Pe textul:
„din potopul de cuvinte" de Adina Ungur
Recomandatopinia mea despre volumul \"Duminica inimii\" se afla in \"Prefata\" volumului.
Daca exista aceasta cerinta, atunci voi aduce aici referinta.
Raspuns: Curand!
Pe textul:
„Luminița Suse - `Duminica inimii`" de Adina Ungur
RecomandatPe textul:
„Luminița Suse - `Duminica inimii`" de Adina Ungur
RecomandatFlorian, multumim pentru trecere!
Paul Bogdan, multumim pentur semnalare!
Alexandru Dan, fii binevenit la si sub poeziile Luminitei!
Pe textul:
„Luminița Suse - `Duminica inimii`" de Adina Ungur
RecomandatO sa vorbesc despre STIL si putin despre MESAJ.
Prima problema e cea a stilului, titlul nu e prea grozav, nu are expresivitate \"femeile poetului cu plete\" (de ce sa evidentiezi femeile, cand acestea in textul tau sunt intentionat-fade, nici macar nu au nume, expresie fizica sau spirituala, sunt impreuna un fel de trup cu atutudine monoma, un grup de doua persoane reactionand identic, lipsite total de personalitate iar \"poetul cu plete\", chiar
nu pare o formula reusita, sunt multi poeti cu plete, sunt multi fara plete, multi altii, purtand chelie, nu cred ca podoaba capilara e importanta, pentru ca parul, saracul, nu e nici un pacat si nici o virtute, e cum ni-l da Dumnezeu si il purtam cum dorim sau cum putem, chiar nu-mi spune nimic formula aceasta.
Nu am inteles subtitlul \"despre morala neinteleasa a poetului\". A poetului \"cutare\", a poetului in general? De ce, \"despre\" si unde e morala din text. Sau e spus in mod peiorativ \"morala neinteleasa\"???
Daca te referi la \"poet\" in general, atunci faci o imensa generalizare, uriasa, chiar nepermisa. Daca te referi la un anume poet, atunci da mai multe detalii in text, e absolut evaziva prezenta lui, incadrarea intr-un anumit timp, o anumita locatie, ceva care sa personalizeze macar cadrul in care e cuprinsa naratiunea, daca pe \"poet\" doresti sa-l infatisezi intr-o aura misterioasa, desi, nu vad de ce nu i-ai spune pe nume, indiferent daca este el personaj fictional sau istoria lui e inspirata din realitate.
Ca stil, apare mult prea mult text in compozitia ta! Intr-o schita sau o povestire fara dialog, mergand pe un singur fir narativ, detasat, e bine sa-ti construiesti textul pe o frazare captivanta, sa eviti anumite clisee de exprimare, sa folosesti procedee de apropiere sau indepartare a subiectului, sa respecti timpii, sa folosesti eventual planuri alternative, sa creezi dinamism, altfel, textul risca sa devina plat, sa nu captiveze. E doar o sugestie aceasta, nu o regula.
Sunt prea multe elemente de redundanta d. p. d. v. stilistic, daca voiai o povestire de atmosfera, nu trebuia sa intri prea detaliat in \"gandurile\" au \"afectele\" femeilor (mai ales pentru ca ai ales sa scrii dintr-un unghi detasat naratiunii), ci mai degraba sa sugerezi din fapte si gestica intentiile. Daca voiai un fel de portret, atunci acestuia, poetului ii lipsesc multe insusiri, probabil voiai sa evidentiezi partea aceasta grotesca cu viata intima a personajului, insa tocmai pentru a o reliefa
cat mai expresiv cu putinta, ai fi putut sa dai detalii precise in momentul in care el iese din intimitate in social. Acolo, el devine altceva, evident, pentru ca fiecare individ este si se comporta diferit in zona sociala de ceea ce face in intimitate.
Textul tau prinde substanta in paragraful al treilea. Iata si cheia textului: \"Geamatul uneia este cântecul nerostit al celeilalte, cuprinse ambele de alean si întuneric, în timp ce îl cuprind amândoua cu mâinile si picioarele formând împreuna o singura fiinta, asemenea unui crab urias.\" Frumoasa imaginea crabului format din trei trupuri
- expresiva! Abia aici textul prinde substanta, metafora, simbol. De aceea, daca tii la acest text, il poti rescrie, sustinandu-ti teoria si narativitatea pe aceasta imagine pe care n-am sa o descriu - pentru ca se reprezinta singura, de la sine. Repet, nu stiu la ce poet te referi.
Si in continuarea aceluiasi paragraf, pana la capatul lui, textul ar ar merge, conditia e sa aplici mici retusuri.
Fata de paragraful 1, in al patrulea incepi cu o intoarcere a timpului de narat, la prezent. Nu stiu daca nu cumva ai gresit, femeile apar aici, in trecutul din primul paragraf, care poate fi unul indepartat fata de prezentul din 4? Daca da, atunci asta trebuie sa fie evidentiat in mod clar.
Daca nu, atunci nu-ti incepe naratiunea scriin la trecut, ci tot la prezent. Liantul intre cele doua timpuri sunt aceste femei. Ele, daca totul s-a petrecut foarte demult, ar trebui sa fie ceva mai obosite, dar tot prezente, aici nu e clar cam cand \"avea poetul doua femei\" si cand vrea sa fie acest \"azi\". Imaginea din spatiul social, cu fetita, vine a fi antitetica intimismului desfranat al poetului. Dar \"copila\", ne putem intreba daca este cu adevarat un copilas - vezi ca n-ai specificat varsta sau este o \"copila\", adica metafora unei nevinovate fete tinere. Pentru ca daca fetita este o copila, adica, mai mult copil decat o tanara fata, atunci poetul poate avea sentimente de
duiosie paterna, de nostalgie, etc., pe cand, daca aceasta este o tanara, poetul poate fi atras de ea, iar gandurile sale vor veni sa contrasteze oarecum atitudinii in care este prins, adica poetul poate fi cuprins de genul de afecte dat de o antitetica postura: sexul pervers
in care e cuprins impreuna cu cele doua femei, ca intr-un crab si copilarie, care stim cat de sacra este. Chestiunile astea nu sunt clare, pe alocuri ai sincope de prezentare si conturare a personajelor si a situatiei, pe de alta parte, ai multe propozitii in plus, zone redundante. Textul poate sa nici nu fie la rescriere atat de lung si sa capete expresie, din cateva miscari de fraze.
Ca mesaj textul nu mi-e deloc empatic, desigur, asta nu ma opreste sa-l privesc cu obiectivitate si sa-mi fi spus aici opinia sincera, la lectura. Despre atitudinea personajului: poate exista anomalii de acest gen, sigur ca daca nu traiesti experiente asemanatoare, iti vine greu sa crezi ca cele diferite de ceea ce traiesti si desigur, impotriva propriilor principii ar putea fi posibile. Dar, fiecare
este liber sa procedeze cum crede de cuviinta. Sigur ca femeile acestea sunt atat de slab reprezentate incat fac corp comun si au doar rol de consum, insa poate ar fi fost interesant sa fi spus cate ceva si despre le, sa prezinti situatia trecand in mod gradat a preocuparilor, trecand de la lectura de poezie pana la desfrau, cu un pic de psihologism al situatiei, insa tot nu le-ai salva din postura finala in care ajung, eventual ai putea
starni un soi de compasiune sau mila fata de ele, cititorului.
As fi intitulat textul, in loc de \"femei\" (pentru ca aici e o zona putin alunecoasa si cele doua personaje-monom nu au prea multa expresie, reiau, as fi denumit aceste femei, in chip metaforic \"picioarele de crab\", iar pe el, simplu, \"poetul\" (aici ai fi putut alege ceva ce sa-l
defineasca mai bine, un curent, un anume tip de atitudine, orice, mai putin o trasatura fizica, care e irelevanta in contextul unei atitudini spirituale - aceea de a scrie poezie - a acestui personaj. Si atunci as fi spus textului \"Picioarele de crab ale poetului\", \"Poetul cu picioare de crab\" sau si mai simplu \"Poetul-crab\".
Ar fi mai multe de spus, dar deja m-am intins mai mult decat mi-am propus. Sper sa nu te fi deranjat prea tare opinia mea, care a fost absolut sincera.
Cu stima,
Adina Ungur
Pe textul:
„Femeile poetului" de cornel marginean
o fi pentru copii, daca ziceti dumneavoastra, ati uitat sa mentionati o categorie de varsta, nu putem sa-i punem pe toti copiii intr-o oala. Probabil e pentru grupa mare de la gradinita, asa ma gandeam.
Foarte bine ca v-ati spus parerea. Si eu o sustin pe a mea, spre norocul meu stiu cam ce si cum stau lucrurile cu textele mele. Deocamdata si probabil ca asa va ramane, adica sper asta, e un text care ma reprezinta, am preferat sa spun ce am de zis in aproximativ 40 de cuvinte, desi mi-ar fi fost mult mai simplu sa o fac in asa fel incat atitudinea de sine descrisa in autoportret (pe care efectiv nu o puteti intelege si nu e vina dumneavoastra) sa aiba o mai mare trecere la lectura si o alta incadrare literara. Dar e bine asa. Poate o sa aduc si textul despre care vorbesc, dar nu-i sigur ca voi face asta. Multumesc pentru parere!
Cornel Marginean,
despre fragilitate si reversul ei nu putem vorbi la lectura unui singur text, eventual al doilea, citit la un autor. Vin imediat cu parerea la textul tau. Multumesc de trecere!
Pe textul:
„Autoportret in costum" de Adina Ungur
Recomandat
