Omulețul-tren care mă iubește și coada mea de pește

Sincer,
foarte probabil imi place textu asta neconditionat, numa ca nu stiu sa-l pun in scena.:)
Numai bine.
Emil

o sirenă și un drum de fier ca recuzită muzicală, prelungi sirene (semnale) furibunde și abundente în emoționalitate capricioasă aparținând bărbatului-tren care-și va pierde coada spre sfârșitul sonatei pentru locomotivă monocordă și sirenă. bine că nu sosește și cheferistul vasile roaită în ecuație, ar complica lucrurile (complicate deja). eu zic să fie dărâmată gara. după ce sosește sirenul!

Ehei, Emilian, ce-as pune pe cineva sa interpreteze textuletul, fiecare cuvant aproape, ca pentru un actor sugubat, se poate preta (poezioara) la interpretare cu mimica adevarata. Doar ca nu pot eu face asta, ca dupa cum probabil stii, sunt autori care nu-si pot recita cum trebuie poeziile si eu fac parte dintre ei, cand ma pune cineva sa zic un vers din mine, il pocesc de nu-l mai recunosc nici eu si tot asa, mai departe. Dar oi gasi eu pe cineva sa-i dau indicatiile scenice de interpretare, ca musai, vreau sa-mi vad textu\' recitat. :) Multam!

Dragut spus, Dan Mihut, o poveste intreaga si care se coplica atunci cand nenea trenulet isi trece cu locomotiva peste coada de peste care incepe sa tipe de se darama gara. Cred ca ai dreptate, numai ca daca vine si \'arasu\' chefe. Vasilica, el poate sa mai dezlege si separa misterul deraierii in gara daramata, unde sirena, (de atata tipat, face guturai) si devine siren, iar trenul, (placintit sub peretii garii), e acum, nimic mai mult decat, o trena. Sigur, povestea poate avea continuare, putem face un serial, daca vrei.
Multumesc de trecere, complicitate si poveste! :)

;)