Adi Rosian

Iti daruiesc un strop de ploaie-ntarziata In palma mea intinsa, cazut de pe umbrela Si-n el inchisa-o lume intreaga, inversata, Frumoasa mea ce rade, frumoasa si rebela. Vei rade si-mi vei

Ma uit in palma mea si nu e Strapunsa cum ar trebui De varfurile-acelor cuie Ce le-am batut candva, desi Stiam, Stapane, c-ai sa vii! Si-nfricosat de-asa minune Iti inteleg mareata

Am hoinari usori pe-acoperisuri De tu-ai fi ploaie, eu - vant cald de vara Si ne-am desface-ncet de invelisuri Si ne-am lasa privirile sa moara, Am merge orbi spre-mprastierea Terrei Si eu

Am ajuns la concluzia ca nu sufletul trece prin anumite stari, ci ca starile trec prin suflet. Cum trec? Inchipuiti-va o furtuna care intra intr-un dormitor cu doua usi. Pe una intra, pe

Inalte lumi In alte lumi Adu-mi in suflet, Fum adu-mi Si foc Si loc De stat Plecat, Ingenuncheat, Adu-mi si cer. Atat iti cer.

La ceasuri folclorice, Cu zmei fluturand prin camera ta, Din umarul tau, ulcior pantecos, ma imbat Si-apoi il fac tandari s-aduca noroc. La ceasuri folclorice Iti incrustez pe trup motive

Eram in fata unui perete imens, Un fel de \"nu\" spus cu tarie: Tu respirai incet, incet, Pieptul ti se ridica ritmic, asemeni unei cupole.. Era cineva inauntru, eram sigur, Tipa cineva in

As vrea sa vad Unde e cerul rasfrant Si pamantul Nu mai e pamant (am eu o teorie mai veche de verificat) Caci ma simt macinat Si plimbat dintr-o parte in alta De parca as fi Rasuflare cioplita cu

Credeam ca pot fi omul cu doua maini Pe cealalta parte, Ca pe aceasta strada nu sunt caini Ce latra a moarte. Credeam ca tu calci pe urmele mele, Sau eu pe-ale tale, Ca, in orice caz, exista

Simt ca uneori As putea iesi afara descult Din aceasta inchipuire de carne As putea sa te strig, Sa nu vii si, de frig, Sa pasesc inapoi Sau s-ar putea intampla Desculta sa-mi iesi

Esti dulce ca o ciocolata din reclame, presarata cu alune, pe bune! Imi vine cateodata Sa musc din umarul tau Ca sa se vada vaca din spate Sau cu bratele pline de tine sa ma intorc dintr-un

Prin lungi ferestre, cerul lung de stele Si lungi amurguri, gene lungi de noapte Plecam pe drumuri lungi, pierdute, grele Si culegeai din gura mea lungi soapte Acesta nu este un poem de

De ce-mi ceri tu aceasta inima uscata ca o stafida, uitata-ntr-o firida de inalta catedrala gotica? De ce vrei tu sa-mi simti sangele alergand prin venele-coridoare, facand fotosinteza la

Cum fulgii mai mușcau încă din stradă Cu dinți de iarnă înghetati și reci, Când martie-ncepu din cer să cadă Părea ca iarba n-o-nverzi în veci. Și totusi soarele-ncepea să crească Asemeni unei

mi s-au lipit caderile de suflet din sapte-n sapte numarand secunde, simetric steaua noptilor trecute te-ar cauta , insa nu stie unde nicicand nu m-am gandit, in timp de zi ce se intampla

Veste mare, atentat cu grenada! Toata lumea a iesit sa il vada: O mana criminala A aruncat o grenada cu explozie florala. Parcul din centru e de-a dreptul distrus- De undeva, de sus, Datorita

Da-mi voie, iubito, in alergare Sa iau povestea din palmele tale, Stafeta spre soare Sa simt muschii pieptului zvacnind intre coaste Si clipele tale si clipele noastre Stafeta spre

Am vazut ca ploaia nu-mi incape-n maini Si m-am gandit atunci sa-mi fac o ploaie noua In care in loc de picaturi sa cada caini Si-n loc de tunete, cu

O masina claxoneaza afara, Prin parcul central tu faci jogging de seara, Jogging de seara. Alergi ganditoare, picioarele-ti flutura, La mine pe suflet, ochi-ti de gene se scutura, Pe suflet

te iubesc in culori de trei ori de o mie de ori intr-o lume de nori. te iubesc in culori de ninsori colorate. te iubesc intre toate culorile lumii.

Ce ceata m-a cuprins acum, spre ziua, Dar nu intunecata cum e ceata, Ci aburind a raze in manunchiuri Si-a lapte muls, nefiert, cum este viata! Si mi se pare c-am gasit in mine O vasla rupta

Brațele mele, ca și aripile îngerilor, Încep undeva între umeri: De la vertebra cervicală numeri Una, două, trei alte vertebre Și de-acolo pornesc, ca două orbite Ale unor planete