Luminile de Paste

pe mine m-a dus cu gandul, fara ironie sau gluma, la globul ocular. Sa ma explic: lumea inversata, restransa si sferica (\"intr-o mica sfera
Incape-o lume-ntreaga cu chipul oglindit.\"), spatiile restranse si timpul largit ma duc cu gandul la timpul dilatat(sau care tinde sa se dilate(asemeni pupilei), cand e vorba de ceva frumos) al amintirii, totul in ansamblul luminilor si culorilor(de ce nu?) de Paste.
acesta este, fireste, o interpretare...aiuristica. Oricum, imi place poezia ta.:)))) [addenda: imi place mult si Copacul Iubirii, desi are niste imperfectiuni la nivelul elementelor de prozodie]

alexandra, lucrurile sunt mult mai simple si in general sunt asa: era ziua de Paste si ploua si stateam si eu si o persoana foarte draga sufletului meu sub aceeasi umbrela si am observat amandoi in acelasi timp un strop de ploaie ce se prelingea de pe umbrela si care inversase intreaga alee din fata catedralei. A fost indeajuns momentul acesta. Era spatiilor restranse si a timpului largit e era mecanicii Einsteiniene, relativiste. Simplu. Lucrurile sunt simple, noi gandim complicat. Multumesc pentru trecere...
Scuze ca am dezvaluit misterul:)

Unele poezii te fac sa scrii, altele te fac sa aiuresti citindu-le :))... Poezia ta ma face sa scriu, sa creez ceva deosebit de frumos!
Succese in continuare!!!