Adi Rosian

de ce imi moare sufletul, femeie a cailor convergente, cand, nascandu-ma in fiecare clipa, te mai iubesc o data pana la moarte? de ce nu-mi sunt bune echerul si compasul dupa care te-am

E ceasul tarziu, minunato, Sa ne odihnim putin sufletele pe marginea canii Nu mi-ai povestit Ce-ai facut maine cu viata mea, Ce-ti mai face zambetul, Daca mai merge la dansuri de

Ce condamnare mai grea, Calau nemilos, timpule? Spatiul fuge in patru directii Ca patru cai de care mi-am legat Colturile sufletului. Ca orbita unei planete necunoscute Ce se indeparteaza tot

\"O idee care se roade pe sine E un perpetuum mobile\" Profesorul de fizica Isi rodea indicatorul Pana la degete, Pana la umar, Pana la gura... Adormisem cu capul pe banca Pana la

Ne cunoscuse primavara asa imbratisati, ne traiseram fiecare cate o jumatate de viata Cristos invia peste fluviu, eram departe de noi, departe, pe fluviu doar slepuri treceau. eram ca o foaie

Ciudata reintoarcere a lui Ahile: mama ma tinea de inima cand m-a scaldat in rau, deci in legenda de astazi,copile sunt invincibil doar pana la brau...

Auzeam ca prin vis, ma strigai Cu glasul rasfrant in oglinda Si tot asteptam sa se-ntinda Secunda de cand ma tineai Vedeam cum se-apropie-n fuga Pamantul si noaptea si noi, Pe umerii tai albi

M-ai găsit șlefuind inimi în dimineața aceasta. Eu țineam una ascunsă la spate Ca un copil prins asupra faptului. M-ai sărutat cu aromă de cafea (te-a alintat cineva astăzi,iubitule? ) și

Aruncă-mă-n zori în cuvinte de soare, de rouă, de scoarță, să-nvăț cum se moare! Soarbe-mă-n noapte în dulce beție de sete, de foame, să-nvăț cum se-nvie!

Ma uitam in ochii tai - Nu-mi mai aduceam deloc aminte de mine, Cel din ochii tai, Ca si cum acolo ar fi fost altcineva, Un altul pe care nu-l cunosteam dar care, la fel ca mine, te

m-am facut dens, sa treci prin mine mai incet si fara sens, ca intr-un suav menuet vezi, nu pasi pe cochiliile trecute iubeste si... si apoi du-te!

Alunecare diagonala, astrala Dinspre noapte inspre bratele tale, Dimineata tacuta, vorbita, soptita, Colt de mine in palma ta Fanta in vis, nescris Poem si dans pe pietre, Durere de ape,

În cerul prăbușit peste pământ Dorm îngeri cu aripile ciobite Și gravitoni de seară se învârt În jurul stelelor din neguri prăbușite Tic-tac, tic-tac și timpul cade-n vid, Mă-mbrac în negru

Iti zgariai cu unghia trupul subtire Pe coaja sufletului meu-picturi rupestre, Citeam o tema vaga in a ta privire Din orizonturi mari, extraterestre. Iti cuibareai parfumul intr-o

La judecata frunzelor, la judecata verde Am fost gasit vinovat de sperjur Caci vinovat e-ntotdeauna cel ce pierde Ratiunea lucrurilor dimprejur. Cu circumstante atenuante de toamna trista Am

Fug norii, iubito, Inima-mi bate-n copaci, In trunchiuri, in frunze... Tu taci. Ies stele, iubito, Luna ne creste pe umeri, Raul respira in pietre, Tu numeri. Vin zorii, iubito, Imi

De-atata suferinta-n noi Sa vina toamna trebuia, Sa vina vant, sa cada ploi, Sa vin-un inger sa ne ia... Nu stiu ce ne facuse tristi, De ce plangem, de ce plangeai Atata timp cat tu

Ca acea dimineață N-a fost alta de la începutul lumii: Stateam pe-aceeasi frunză de nesomn Sub același ochi deschis, imens Eu te urmăream fugind înspre soare, Tu imi aruncai în urmă un zâmbet

Ca un urs cu mers bolnav Gandul meu se-asaza grav Pe rezematoarea zarii, Dorul meu ma poarta dus, Mare pasare-n apus La sfarsitul departarii. Ca un vis usor de vara Tu mi te asezi

Sunt blestemat de un titan Sa nu vad sensul greutatii, Sa nu-nteleg de ce in van Da soarele scanteie vietii. Ca un miop orgolios Nu vreau sa-mi caut ochelari, Prefer ca-n zborul meu in

E-atat de-nfrigurata-aceasta noapte A ochilor ce nu se intalnesc Incat ma strig cu numele o mie Si doar ecouri vagi in tampla ma izbesc. N-am maini, nici sange nu-mi pulseaza-n vine Sunt mort

Frunze in vant, furtuna peste plopi, Eu, inger trist, cazut din cer in graba, Tristete blestemata ce ma-ngropi Si indoiala ce mereu ma-ntreaba. Je t\'aime, o, femme! Je veux

Ce daca soarele nu e numai lumina? Eram oare in labirint mai fericit? Vreau cerul inspre mine ca sa vina si nu mi-e teama de sfarsit... Zbor.

Ce-am ridicat aici, in fata constiintei mele? Au nu-mi era ca nu il stiu pe Dumnezeu de-ajuns? Si intre Minotaur si-nchisoare, doua rele Care-i mai rau?... Ma duc sa caut