Poezie
Minunea
1 min lectură·
Mediu
Cum fulgii mai mușcau încă din stradă
Cu dinți de iarnă înghetati și reci,
Când martie-ncepu din cer să cadă
Părea ca iarba n-o-nverzi în veci.
Și totusi soarele-ncepea să crească
Asemeni unei inimi într-un piept uriaș
Și începeau pe străzi să se ivească
Glasuri subțiri de \"Hai la toporași!\"
Minunea s-a-ntâmplat însă-ntr-o zi
Cu alb și roșu împletit la piept
Când eu, senin, te așteptam să vii
Cum de o viață-ntreagă te aștept.
Și cum veneai, frumoasă negrăit,
Sub pașii tăi pământul înverzea
Și-ți dăruiam copacul înflorit
Mințind că-ți dăruiesc inima mea.
001602
0