Adela Setti

Constantin Munteanu - dacă mi-ai citit cu atenție toate textele, cum pretinzi... regret să constat că nu ai înțeles nimic. Îți sugerez să nu îți mai pierzi vremea cu pagina mea. Am motivele mele pentru care este publică și deschisă comentariilor, și nu sunt nici pe departe așa meschine cum insinuezi.
Mishu, Dana Banu, Dana Mușat - vă mulțumesc pentru votul de încredere și sugestii. Da, titlul s-a dovedit total neinspirat. Îl schimb cu primul.
Adela

invert este o comandă din photoshop, care îți dă negativul unei poze. A uza de magicul invert înseamnă, lărgind sensul, a întoarce pe dos o situație. Fapt întâmplat aici la intervenția demonului.
Oare de ce insist atâta?
Adela

creație, nu crea\'ie.

1. eu nu vreau să creez o operă, nici să ajung pe un piedestal. nu îmi plac decât statuile vii, artiștii străzii care stau nemișcați câte o zi întreagă pentru plăcerea trecătorilor și pentru pâine.
2. am început să scriu când mi s-a comunicat un verdict. asta a lansat procesul de crea\'ie, din asta ies textele mele. plus minus o viață despre care habar nu aveam până în momentul respectiv ce minunată a fost, ce tristă a fost în același timp.
3. deci scriu ca să mă adun, și ca să uit de durere, și ca să îmi creez iluzia că în situația asta încă mai dispun de câteva arme, cuvântul și memoria, și conștiința de sine, cu tot ce reverberează acest sine, trup și suflet fiind deopotrivă.
4. de covor persan ai auzit?
5. imaginea, mie, mi-a inspirat rod, de pântec și de spirit deopotrivă. dacă ție nu îți inspiră nimic, ca cititor, nu e problema mea, nici a textului, nici a fotografiei. fiecare vede ce poate și cât poate.
Acestea fiind spuse, te salut.
no hard feelings,
Adela

de acord. Ce sfaturi bune îmi dai tu, și ce copil cuminte m-am făcut eu... can\'t believe my own brain.
Adela

revin întrucât am redescoperit întâmplător fotografia cu \"Arcadia\" și pot să îți spun acum că este o imagine din vechiul Jaffa.
Numai bine :)
Adela

îmi place jurnalul tău de zi. Și fotografiile sunt foarte bine acordate textelor care le însoțesc. Vădesc un ochi care știe să vadă dincolo de aparențe și un condei inspirat.
Te voi urmări, în drumurile tale zilnice.
Adela

aparițiile de cuvinte, nu de texte.
mea culpa, titlul rămâne.

textele mele se fac din mers, așa se explică aparițiile de texte și imagini, după intervenții. câteodată, după ce le-am întors pe toate părțile, le șterg. ajung să mă plictisească fiindcă am senzația fie că le cunosc prea bine, fie că nu mai transmit nimic [le-am stricat]. Nu e exclus să se mai schimbe câte ceva și la acesta. Poate chiar titlul. Care dacă nici el nu spune destul...
Adela

Adevărat, din alt punct de vedere pot fi 4. Sau 3. Sau doar 1.
1 - narcisism.
2 - lovemaking.
3 - concepție.
4 - femeie versus bărbat, zeu versus demon.
Și iar am zis prea multe...
Adela

e mai bine acum?

Aici sunt 2.
Mai treci.
Adela

Olga, eu tai mai mult decât scriu.
Reproșuri... nu accept. Sfaturi, da.
Revin cu textul șlefuit.
Adela

\"Poate că amintirea stă într-atât pe retină, încât strivește realitatea.\"
Foarte adevărat, și nu numai aici. Fiecare paragraf e o mică bijuterie de înțelepciune care se rostește în termenii inimii.
În termenii aceștia l-am citit și eu.
Da, există mereu câte cineva care ne amintește de altcineva până la confuzie.
Cred că cineva cu statutul potrivit și condeiul critic nimerit ar putea recomanda acest text, pe criterii mult mai solide decât poate acum subiectivitatea mea mișcată.
Adela, cu drag

welcome back :)
Adela

păstrezi aici doar elementele luminoase ale întâmplării.
treci sub tăcere moartea pisoiului.
Adela

cum îi spuneam odată Danei Banu, la subsolul unui text de-al meu despre tata, \"totul e personal aici, mai puțin forma [câteodată]\".
Mulțumesc de semn.
Adela

da, poți găsi. Problema e că la scurt timp după aceea, plăcerea nu va mai fi egală cu viața; tot felul de probleme, de toate felurile, însumate \"asemenea unor umori omenești\", vor deveni singura realitate.
\"cu teamă mi se zbat gîndurile\"? ai toate motivele să simți doar teama asta, dintre toate celelalte temeri posibile.
Totuși, recursul la iubire e înduioșător și legitim uman.
Iar textul mi-a plăcut.
Adela

bătrânețea în chip de viță, mușcând din bătrânul în chip de casă, într-un tablou cu nuanțe de șatră și parfum de altădată.
da.
m-a atins.
e ca o romanță.
Adela

se va întâmpla minunea [să mă găsesc și eu, peste 5 ani, față în față cu ea], voi râde și eu, Felix. Mult și bine. Acum însă... situația se aseamănă cumva cu aceea din A șaptea pecete. Joc rolul cavalerului, și din păcate nu mă pricep prea bine la șah.
Îți mulțumesc încă o dată pentru prezență și sfaturi.
cu prietenie, Adela