Comprimat

viata, ca un acel ceva \"m-am nascut - am trit - am murit\" este o chestie atat de banala incat moartea unui om nu impresioneaza pe nimeni. moartea cutarui sau cutarui om este durere vie si clocotitoare.

pe de alta parte ce se intampla intre venire si plecare e iarasi o banalitate. mancam, ne caam etc... astea sunt chestii pe care le face toata lumea. interesant este insa ca anumiti oameni o fac altfel si atunci se starneste interesul. de pilda, cineva imi spunea ca a vazut un film unde un personaj se lauda ca a mancat carne de om si ca e dulce, mai ales bucata dinspre coapsa... oare... e ingroyitor, e o ciudatenie freaky da starneste atentia imediat...

ce am vrut sa spun cu cele de mai sus... mai nimic... sunt doar ganduri pe care mi le-a trezit poema ta...

îți mulțumesc pentru gânduri.
din păcate sunt cu toții sclavi ai propriei dorințe de a trăi \"decent\", în slujba ei punem totul, în funcție de ea ne setăm și resetăm încontinuu preocupările de moment - din ce în ce mai puține, până ajungem niște roboței satisfăcuți. saaaad.
Adela

suntem cu toții

Nu inteleg de ce esti asa pornita impotriva rutinei? Mie, unul, imi place ca totul sa fie previzibil: nu doresc sa ma trezesc pe strada cu un tricou de alta culoare decat cea favorita, ma ingrozeste faptul ca m-as putea trezi intr-o zi dus la serviciu de un taxi de firma necunoscuta, ca as putea sa fumez tigari care nu sunt Davidoff, sa mananc altceva decat cartofi prajiti, sa ma plimb altundeva decat pe strazile intunecate, pe care-mi pot procura usor drogurile zilnice... Rutina vietii? God bless it!

eu te înțeleg de ce nu ești pornit :)
și mie îmi plăcea înainte să intru în horă, ca să zic așa, de-a binelea. dar asta e altă poveste, de OffT.
mulțumesc pentru semn, dacă textul te-a provocat, tot e ceva.
Adela