Gara

Cred ca poezia se poate reduce cu brio la:

\"știu bine
că trenurile
pleacă
întotdeauna
la ore fixe

dar aici și acum
vreau să cred
într-o amânare
sorbită încet

când picătură
cu picătură
timpul desenează
inimi pe asfalt\"

cu mentiunea ca \"inimi\" nu e imperativ, el exista acolo pentru simplul scop de a ne aminti/atrage atentia ca e vorba de dragoste, dar ar putea la fel de bine fi orice sentiment/stare supus(a) trecerii timpului.
E un miez plin de forta si are puterea de a exista independent de contextul pe care incipitul si finalul incearca sa i-l ofere.

în primul rând, bine ai venit în pagina mea. un comentariu de foarte mult bun-simț, pentru care îți mulțumesc. da, este așa cum spui. însă textul face parte din colecția Replici, și se leagă de un alt text, al lui Mircea Lăcătuș (voi reveni cu link). totuși, fiind deja postat ca atare în subsolul paginii colegului nostru, voi reveni asupra textului aici prezent, pentru a ține cont de sugestiile tale. mulțumesc încă o dată.
Adela