Closed

\"pe strada mea nu trec femei frumoase nici
bărbați fără fețe. nu mă uit pe fereastră
nu o deschid.

azi nu vă caut nu cer atenție sau compasiune
nici uimirea indiferența zâmbetul
aprobator sau nu.

doar mă strecor printre voi ca o umbră
reculeg rădăcinile inima
iubitele iubiții vederile

le-am azvârlit și le închid în trupul care
se recompune.
ca o casă cu schele proaspete \"

asa ar arata poemul tau simplificat si scapand de balast, de repetitiile suparatoare si celelalte lucruri care ingreuneaza. si bineinteles un titlu pe masura, nu imi vine acum nimic. inchis pentru inventar se doreste a fi cu poanta
dar e nepotrivit, cel putin aici

încântată de sfat :) voi reflecta asupra lui, chiar dacă (eu știu că) balastul aici e voit, pentru că gesturile toate sunt greoaie și prin repetițiile aparent inutile se transmite asta, iar titlul (cred că pentru prima oară așa am simțit despre titlu) descrie foarte bine și sintetic ceea ce se \"întâmplă\" în text. nu îl doream cu poantă, deloc nu m-am gândit la asta.
mulțumesc.
Adela

închis pentru inventar > doar \"Closed\". ce zici?

doar repetitia acelui azi e suparatoare, de asta incercam sa scap de cuvintele inutile, se subintelege din prima strofa \"temporalitatea scenica\" :)
ce zici de titlul \"inchidere\"? e mai de pe plaiul nostru bogat in cuvinte si sensuri.

titlul trebuie să fie un adjectiv sau măcar un participiu [dacă bine țin minte numele formei verbale], pentru căp este vorba de un statut, adică de un mod de a fi în interiorul momentului. am aruncat o privire peste serie, titlurile sunt în engleză. \"închidere\" ar merge cât de cât, dar este [pe lângă ceea ce am menționat deja] redundant, adică apare și în textul propriu-zis de câteva ori...
sper că e mai bine acum.
îți mulțumesc pentru feedback-ul real, am nevoie de așa ceva.
Adela