think in terms of bridges burned

se întâmplă să pice câte un pod câte un văl uneori o mănușă cunoașterea celuilalt ca o dezbrăcare nu mai încântă nimic aici o maree amnezică rigole uscate și mâinile tot mai reci iubirea e un păianjen trist părăsind fereastra curată - un pas de deux după duș *** nici o iluzie că într-o zi gustul se va întoarce în măr sensul în gest viața sub pleoapele strânse ___ copyright Adela Setti