(în felul acela)

Trebuie să recunosc, mi-a venit ideea unui trup camuflat de schelet. La fel cum ziua ta e camuflată de stele. Dacă ar fi să scriu acest poem, nu aș uita să ți-l datorez, și să ți-l și dedic, ție, Adela, deoarece tot ce e acoperit de schelet e acoperit și de stele! Mă gîndesc și la o cafea gonflabilă, din moment ce totul este gonflabil. Asta ar mai rămînea, să fie și degetele care apucă cafeaua la fel de gonflabile precum cafeaua. În fine,
„să își ia zborul toate
inclusiv schelele
pe care le vedeam
dintre toți
ceilalți
doar eu”

Aprecieri!

îți mulțumesc pentru lectură și cuvintele frumoase. Eu vedeam tabloul acesta ca pe o fotografie prelucrată în stil suprarealist, în care nimic nu face sens, aparent, el fiind susținut doar de \"schelele\" (sau \"cârjele\") uzitate de autor, dar nedezvăluite. Fapt pentru care ceașca de cafea, cu tot cu licoarea dinlăuntru, sunt păstrate nemodificate.
E un experiment mai vechi, în care lucrurile nedezvăluite mi s-au ascuns și mie între timp. Semnificația, adică.
Adela

Poem altruist

Eram o zi cu schele
camuflată în casă gonflabilă
o femeie
ținând ceașca de cafea
delicat cu două degete
și care nu
poate să privească în zare
în felul acela
care face să zboare ferestrele
Aș fi putut să mă învârt
în locul uneia dintre cele 4 roți
ale mercedesului
din care scoți palma în vânt
ca pe un steag diplomatic:
Aer era din belșug.

bine ai revenit Vasile și mulțumesc pentru variantă.
Adela, cu drag

Adela, sunt uimit intr-un mod bun de ceea ce poate face imaginatia ta intr-o zi insuportabila de vara. Daca era prea cald... nu se desumfla femeia gonflabila ? Bea cafea ? Credeam ca-i cardiaca :)))

imaginația nu ține cont de eventualele date meteo/medicale. As you\'ve seen.
Adela