Călaie

stătea la gard când l-au găsit în zori întors de la birt pe picioare străine călaie avea ochi sticloși de rachie și moartea îl târcolea liniștit sub pălărie un pui de cuc așijderea țeapăn în pumnul stâng o jucărie chitită pe drum înainte un păpușoi cu ochi de cărbune să-i îmbune copiii stătea sprijinit de gard ca un om beat cum nu-l știuse nimeni în sat dar asta dragii moșului s-a petrecut tare demult satul s-a ascuns și el sub nămeți încă pe când mai dădea dumnezeu apă în fântâni și-n bătătură prunci și n-aveai unde altu să te duci când ți se-acrea decât în birt în cimitir sau pe la cuci călaie primul om tăiat pe toți încet încet i-a luat cu el ograda s-a surpat pe ultimul venit ____ Copyright Adela Setti