Adam Rares-Andrei

ce cald e Craciunul! mersi de lectura. imi place viziunea ta atat de limpede. :)

da ziduri. cand te gandesti ca sunt atat de mari si ca nu mai tu le poti darama, e atat de costisitor. ai putea pierde toata iarna sau ai putea reinventa tu una care sa nu mai poata fi pierduta niciodata.

mersi de interventie.

combinatie reusota de levitatii artistice. totul e o iluzie totusi reala, care te poarta asa neputincios, intr-un vis in care poti doar sa privesti. paralela aripi-somn imi pare cel mai ilustrativ aici. chiar e frumos.

n-am mai citit sincer o poezie pentru cei mai presus de noi, si anume copiii. poezia este chiar pentru ei, in mod special pentru aceia care se remarca rintr-un neajuns. ultimile doua versuri sunt magnifice dupa parerea mea. imi imaginez cum se deschide cerul si incepe sa ninga in decembrie intr-o noapte.

uite si o poezie careia nu prea ai ce sa ii reprosezi. singura sintagma care mie personal nu prea mi-a mangaiat ranile ca restul textului cred ca a fost finalul. imi inchipui ca oamenii ar putea sa se ascunda si in alta parte decat in aparatul de sudura. in orice caz, poezia e foarte precisa. foarte buna. bravo!

imi plac anumite versuri: \"vad orasul meu contemporan cu uitarea\", \"eu si iarna ar trebui sa avem aceesi grupa de sange\". dar excelatia vine de la acestea: \"unde oamenii abia inainte de moarte/ rostesc primul cuvant\".

mda. tin cont de aprecierele voastre critce. o sa le aplic poate pe viitor. bineinteles, primeaza vocea interiorului. tractoare.. cred ca am ideea era a zgomotului, nu a autoturismului in sine. multumesc de comentariu Claudia.

multumesc ca m-ai vizitat Stefan. poate ca ai dreptate, poate nu. uneori incerc sa spun prea multe si imi uit ideea. apoi incerc sa o reconstruiesc si nu iese exact ca inainte. dar produsul final aici pare ca m-a ascultat putin.

foarte expresiv textul. combinetie reusita de sentimente, trairi, si lucruri lumesti. mi-a placut mult versul \"sunt lungul drum spre zi fantana\".

mersi frumos de lectura Angela. ma bucur ca imi citesti poeziile mereu.

multumesc frumos Claudiu. sau poat ca damian trebuia mai rar. in fine. cred ca nu sare atat de tare in ochi. mersi de semn.

ai ajuns la votba mea Claudia.. sa inteleg ca e utila si repetitia. vad ca i-ai gasit chiar tu un rol si chiar foarte frumos. ma bucur ca la fel ca si mine, ai instantiat intuitia pe care mai inainte nu mi-o acceptai nicicum. concluzia? ti-o dau prin Wittgenstein: \"in legatura cu ceea ce nu putem sa fim siguri, ar fi mai bine sa tacem!\"

se repeta prorocind? nu e doar o iluzie. poate suna diferit de fiecare data. la fel ca in multe poezii in care sunt termeni repetitivi, si pe care Claudia le stie prea bine.

uite am ceva pentru tine:

\"răspunde răspunde răspunde

dar tu
nu răspundeai
nu răspundeai
nu răspundeai\"

iti spun ceva versurile astea? as vrea sa spun ca placerea pe campul de lupta e atat de intensa incat imaginez campul cu o camera. :)

am sa-ti spun un secret. imi place poezia asta. si sunt singurul se pare, adica singurul care are curaj sa tipe ca e asa. vad aici in textul o entitate spirituala care vorbeste. un concept fiintial care vrea sa se confeseze.

ps. restul lasam deoparte. adica micile inadvertente. :*

da Claudia. un lant pe care nu stiu cine l-ar putea rupe nu stiu ce chei exista pentru lacatul ce leaga lantul. dau din gene, doar nu vrei sa dau din alte parti ale corpului meu. un virus il rupe? nu am vazut nicio ruptura. doar o impertinenta care nu ramane decat o afirmatie.

Claudia, nicio intentie a vreunui exces de zel. \"mea culpa\" daca ti s-a parut ceva \"in extremis\". nebun stiu ca sunt, de contrazis as vrea sa fiu mereu, asta mi-ar da o certitudine ca nu toti gandesc ca mine si sincer n-as vrea asta.rolul de barbat puternic nu isi are rostul dar nu cred ca mi-am aratat muschii pe undeva. rational vorbind, viziunea poetica are cred eu un pic de detasare de obiectivismul pe care il tot tii in brate. nu uita, si s-a mai spus, una este poezia facuta de insusi poetul si alta este poezia citita, chiar si de alti poeti. nu cred ca exista vreun standard pe care trebuie sa il respecte oricare poet, sau vreun standard de poezie pe care sa il parcurga. din moment ce poezia este asa, inseamna ca asa am avut eu ideea in acel moment. faptul ca cineva vine si spune, \"uite ai repetat aia\", nu face altceva decat sa exprime o judecata de gust, nicidecum vreun adevar obectiv. poate ca pentru tine suna ca dracu. poate ca pentru altcineva suna acceptabil. nimeni nu e perfect si toti ne perfectizam cu timpul. nu cred ca exista vreo poezie perfecta. daca vrei le luam pe toate si iti arat ca e ceva mereu care sa nu placa cuiva. cromozomiile apar in apararea repetitiei. asta nu pentru ca nu imi place ca gresesc, ci pentru ca atunci cand ideea mea este pusa intr-un fel pe care mi l-am propus, nu ramane altceva de facut decat sa explic. nimeni nu le atinge pe toate. nimeni nu multumeste pe toata lumea. insa uneori, trebuie sa vedem oare ce e dincolo de aceste maruntisuri si poate asa nu ne mai aruncam asa cu capul inainte, doar pentru ca ori nu am vazut ideea prima a poetului, ori nu este destul de trivializata poezia. inca o data imi cer iertare daca am gresit cu ceva. repet, uneori trebuie sa pierdem mai mult timp cu cititul unei poezii. fie ea si cu trei de \"imi\".

mda. sonor? ti-ai recitat-o cumva cu voce tare? :). \"imi\".. da, e apasat un pic pe la inceput dar discrepanta dintre nuantarea lirico-subiectiva si intentia artistica ce tine dupa parerea mea doar de gust, e aproape inexistenta. ceea ce nu o face totusi sa existe asa, in nimicnicia ei. acel ceva mic uneori are instante foarte speciale incat des creeaza inadvertente in randul cititorului, asta daca nu acei ochi fini, kantieni, nu isi fac datoria intuitiva pura.

de ce toata lumea vede ceva rau intr-o repetitie? pana la urma e o figura de stil. repet, are rolul de a ingrosa o anumita idee. merci de vizita Angela.