Am mintit si m-am mintit cand am promis sa ma resemnez
pentru ca alaturi mi s-a asezat o imensa dorinta de-a sti
cum oamenii isi marturisesc iubirea in zorii vremurilor
iar eu inca duc o lupta impotriva destinului ce ma zadarniceste
m-am drogat cu o promisiune de care nu m-am putut tine
si pentru asta merit sa port pe umerii deja zdrobiti
crucea supradozei de iluzii ce nu au stiut sa moara odata cu el
nu mai stiu cum e sa te bucuri de o noapte plina de stele
dar simt in suflet cum se prabuseste fiecare stea atunci cand
zambesc pentru a nu-mi dezvalui fiorii fricii de a mai spera
voi scrie despre dureri si suferinte pana cand din
mormant imi va curge sangele pe care vreau
sa-l vars atat de mult incat nimeni sa nu mai aiba
nici o vlaga in ei si-atunci vor cunoaste ce este iluzionarea
odata cu mine...prin iluzia ce sunt...dar e asa frig...
singuratatea ma stigmatizeaza ca pe o pura fecioara...
shtttt...e vremea sa mor...e vremea sa....
...reneg tot ce am crezut ca exista in viata mea...
se va face in sfarsit linistea...supradozata de iluzii...