Mușc din aburul ce se plimbă desculț pe piele,
Din rană curge sânge de iele
Cu molecule sparte de țipăt de mierle,
Am smuls din umori păcate rotunde așezate în perle.

Intervalului existențial i-am lărgit extremele,
La un capăt negativul atrage erorile și eșecurile,
La celălalt capăt pozitivul dizolvă temerile,
Extirpă depresia, multiplică speranța și destramă urile.

Mi-am însușit o dreaptă rătăcită în negură
Pe care am lipit infinitul unui ideal de neatins,
Îndoiala sub forma unei linii sinusoidale am prefăcut-o în măgură
Care blochează orizontul singurătății pierdut într-un nimb stins.

Am oprit căderea veșnică a unei dureri gravitaționale
În punctul 0 de la care începe renașterea unei lumi poetice
Crescută pozitiv prin contopirea artei cu realitatea din principii raționale,
Recitalul virtuților se face pe scena cu concepte etice.