Poezie

Neo-psalm

variantă

1 min lectură·15 noiembrie 2026

Mediu

De cine-ar trebui să mă mai tem

Și pentru ce ar trebui să-mi fie frică

Când moartea înviază închipuită

Ca Dumnezeu din fiul Său

În mine clipă de clipă?

Și, dacă a muri este ceresc,

De ce să mă mai tem de-aceia care

Aprind întunericului înluminări

Din lunga lor însingurare?

Viermuitor, încarcerat în dumnezei

Și-n spații de bogați, drepți, înțelepți,

Căutându-mă în lunga mea cărare,

Îndepărtări lor mă adaug

Din făpturi siderale.

Pentru aceasta, iară-și mă întreb:

De ce să mă mai tem dacă în toate

Îndepărtarea sună a-moarte?

Și pentru ce din golul ei ar trebui

Să îmi descopăr ceea ce înseamnă

Cum să-mi închipui că aș putea fi

Altceva decât numirea cu care

Infinitul mă cheamă?

Moarte și viață,

Tot ce e de închipuit,

În lumină și întuneric

Nu există de nu

Este rostit.

E teama de a nu putea fi spus

Cum se naște Dumnezeu din carne.

Singura moarte care nu e îndeajuns

Pentru a spune cum fără de nume

Închipuirea înviază în toate.

0017

Nincu Mircea. “Neo-psalm.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14206916/neo-psalm

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.