Poezie
Conivență
1 min lectură·
Mediu
Hai,
Du-te în toamnă!
Golește-te de ființa ta, doamnă!
Lasă-te cuprinsă de întuneric!
Nu mă mai privi și nici nu
Îmi mai spune nimic!
Astfel i-am zis clipei târzii
Când m-a privit în ochi.
Apoi,
Am deschis cât de mult mi-am imaginat
Că pot deschide larg fereastra.
Cum umbra lipsită de soare
Ale cărei priviri feline
Din margini golite de efemer
Mi-am imaginat că mi-ar crește în mine.
Acum îmi închipui cum are să revină,
Cum o va face pentru că a făcut-o mereu,
Privindu-mă, cu ochi plini de stricnină,
Ca pe o pradă pe care nu o scăpă
Fiindcă este ea însăși pradă
Din prădătorul zeu.
Toamnă de după vara care a fost
Din primăvara de dinaintea ei
Ce iernii i-a urmat cum ea,
Când mi-a trecut pragul
Deschis al ferestrei,
Să o rog să plece
Abia aștepta.
0052
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Conivență.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14206567/coniventaComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
